Steleverzi - Eu nu pot sa scriu un final fericit (2008)

Steleverzi inseamna Oza si Rebel Monk, un nou experiment muzical lansat sub un nou nume, o noua imagine si de ce nu, o noua perspectiva.

Steleverzi isi prezinta cel mai recent album, intitulat „Eu nu pot sa scriu un final fericit”, materialul este o colectie de 16 melodii, 16 episoade lirice sub un sound experimental, mixate intr-o fuziune de elemente trip-hop, hip-hop si electro.

Cele 16 track-uri au fost imprimate in studioul 6Grade,Ploiesti in perioada august-septembrie 2008 si sunt disponibile la download gratuit pe site-ul oficial al albumului. Pentru mai multe detalii acesati forum-ul oficial al trupei.

Link-uri utile: www.myspace.com/steleverzi, www.myspace.com/ozarappace, www.myspace.com/rebelmonkrappace, www.rappace.ro



TRACKLIST:

01 Steleverzi ………………………………………………………………..01:28
02 Doi ochi noi ……………………………………………………………..04:12
03 Ea n’avea nume …………………………………………………………05:10
04 Marele ecran …………………………………………………………….02:56
05 Peste noapte ……………………………………………………………..03:02
06 Betia gandului …………………………………………………………...04:40
07 Eu, tu, si’o mie de cafenele ……………………………………………..03:28
08 Nu stiu cine esti …………………………………………………………03:01
09 Sodoma si Gomora ……………………………………………………...05:30
10 Nonsalant ………………………………………………………………..02:21
11 Uita ce am scris …………………………………………………………02:53
12 Macar un sarut …………………………………………………………..03:16
13 Aprinde o tigare …………………………………………………………03:54
14 Mai noi ca niciodata …………………………………………………….02:28
15 Tranzit …………………………………………………………………...04:28
16 Metroromanta …………………………………………………………...04:29



DOWNLOAD




Steleverzi - Doi ochi noi (VERSURI):

Si te vede fumoasa, desi tu nu il vezi, sub ochi verzi, cum el fuge, iubind, de coasa. De moartea din greseli, cazut intr-o idila de idei, ce zice: "Poate ca ea nu este asa si tu sigur te inseli!". Si vrei sa te ridice.
Si tot cuminte, cu tine mort in minte, disipat, ea respira si simte, cu o fire de fier fierbinte...

El o priveste, dar ea inchide ochii, ascunde o frumusete ce se pierde in dulapul ei din piept, printre rochii si fobii. Si se feresc ca niste copilasi mici si ranile te dor, cand ea gadila aerul cu un aratator si ce degete mici si ce frumoasa este ea, cand zice: "Vino aici!"

Si el tremura tot doar este om si deseneaza cu privirea dezvelita trupul gol, un inger fara aripi, un chip mai palid, spalat de lacrimi si uscat de ger si buze ce il cer, si devine astfel o plapuma un cer ce nu cere furtuna.
Si ea sopteste: "Saruta-ma te rog cu ultima minciuna". Imi place sa ma minti.

Si coapsele de piele si matase se serpuiesc pe un tot alb de bumbac, dar stai! Patul sau numai e pat acum, e rai. Si moare linistit, "tu nu asta vroiai?" Si atinge si strica si saruta cu frica, si o schimba si o striga si o simte ca intr-o oglinda. Si se ridica in dimineti de-o clipa si dragostea-i clipeste.

Caci azi, este cea mai frumoasa fata din lume si-l iubeste si o vede tanjind, dar nu o are, si este totusi fericit. Si ce frumos vorbeste ea, cand bea si-o ceasca de cafea si cand cerseste un sarut desi totusi e tarziu. Cand te opreste din drum cerandu-si scuze si te priveste lacrimand cu zambetul pe buze si ramai mort, soptindu-ti la ureche:

"Inca mai vreau sa fiu a ta, inca mai pot, inca te vreau, inca te rog!
Nu ma lasa asa..."


Sunt o dragoste, o dragoste si o pacoste, o pacoste si nu mai pot sa plang
Deci zambesc ca am doi ochi ce ma privesc, exact asa cum sunt.

Sunt un inger, un inger, un demon, un demon dar fara aripi, oricum mai stai
Caci nu zbor, cad usor, ca am doi ochi ce mor si nu-mi ajung in rai.


Steleverzi - Ea n'avea nume (VERSURI):

Acum ceva ani am cunoscut o fata, nu am cuvinte sa o descriu, sa-i spun povestea.

Ba da, am!

Ea n-avea nume, calca discreta peste scuze, cu un secret pe umeri, si unu-ntins pe buze. Parca satula de cautat un loc peste, zicea ca e prea multa lume la mijloc si inca este. Am innebunit de ea, sa zic asa, o boala oarecare, intr-un bar, am uitat care. Eram derbedeu si-am judecat in joaca mea ca dansa nu e genul meu... Dar cine mai era? Si m-a privit cu o putere de-mi stangea costele, cand cu gesturi mici straine imi scria privirile, si chiar si-acum tremur, cand vorbesc despre ea, ca ma miscat doar cu un simplu: "Vino incoa!" Vorbesc serios, am tremurat si o conturam firav fumand nervos. M-am asezat in fata ei la masa si-am zambit, am aprins o tigare, ca un om mare si am tusit, m-am prezentat si ea-mi zambi prin fum.

"Salut sunt Octavian, habar nu am ce fac acum!"

Ea mi-a zis: "Eu sunt cine vrei tu, nu am nume, n-am adresa, nu tre sa-mi stii numarul, noi ne stim dintotdeauna, nu-i nimic nou aici si sincer de nu-ti convine poti simplu sa te ridici. Stii? Eu nu sunt o oarecare, nu sunt Ea, nu sunt mai rea, sunt un semn de intrebare daca vrei, spune-mi asa! Poate-s doar o alta fata care te retine sau un inger care cade dupa o noapte-n pat la tine si stii, Octavian, mie nu-mi pasa ce-ti convine dar, dupa cum m-asculti mi-e clar ca nu pleci fara mine de aici. Ar fi prea simplu sa dispar deci hai! Avem de prins un tramvai!" Si zile de rai interpretat trecura treptat prin pasii mei cand aleile ei ma conduceau spre condei. Si multa lume ma intreaba, ce ma tot inspira? Nu stiu. Poate amintirea ei ca ea ma invatat sa scriu. Ea mi-a dat creionul soptind: "Niciodata nu-i tarziu dragul meu." Si mi-a zis: "Scrie-mi o poezie, o sa poti, oricat ar fi de greu."


Da sunt prosti ce nu ma cred si se-ndoiesc de mana mea, cand eu stau si scriu crezand ca ma citeste undeva. Habar n-ai cine sunt si ce-mi poate pielea, de unde vin si unde plec mereu sa-mi descarc durerea. Si de credeti ca-s prea trist si ma cam plang, stati cuminti! Habar n-aveti cat adevar suflu prin dinti. Ea mi-a zis: "Scrie fara sa te minti, stii, asta ti-e firea!" Si d'aia-i supar pe cei ce tot viseaza fericirea. Ca ea a visat-o si mi-a povestit cum este si cum trecem mereu pe langa, fara sa ne pese, asa ca le-am gresit pe toate-n viata, sa le stiu, sa-le inteleg, sa le tin bine in balanta. Orice ar fi sa zambesc si pentru restu'! Nu e bine sa te vada ce-i iubiti, cum cedezi tu. Si de vrei sa stii cum ma descurc si ma descarc, scriu poezii si ma chinui sa fiu ascultat. In fine, ma impac ca undeva, ea e mandra de ce fac. Muzica mea!

Noi nu ne-am despartit niciodata, niciodata! Si am intalnit-o ani de-a-randu' in fiecare fata, in fiecare te iubesc sau nu mai stiu ce. Cert e ca e si acum langa mine si zambeste si ma tine de mana cand cant, cand scriu, cand ma uit la ceas si e tarziu, ea zice: "Nu e." Si nu ma culc ca stiu, ea ma atinge ca un inger pazitor, ea n-avea nume dar avea o-ntraga lume in dormitor. Ea ma invatat sa iubesc si m-a facut barbatul ce nu-mi visam sa cresc. Mi-a aratat cu degetul unde tre' sa ajung si trecatorii din voi ce nu stiau cine sunt. Si vezi, dupa multi ani trecuti ma gasesti azi aici, luptand cu morile de vant, din cuvant, ultimele frici. Constient de ce pot si ce merit, cresc, incercand din rasputeri sa nu te mai dezamagesc, spun...

"Salut sunt Octavian, habar nu ai ce sunt acum!"

Si iti zic: "Eu sunt cine vrei tu, nu am nume, n-am adresa, nu tre sa-mi stii numarul, noi ne stim dintotdeauna, nu-i nimic nou aici si sincer de nu-ti convine poti simplu sa te ridici. Stii? Eu nu sunt un oarecare, nu sunt el, parerea mea, sunt un semn de intrebare daca vrei, spune-mi asa! Poate-s doar o alta voce care te retine, sau un inger care cade dupa o noapte-n gand cu tine si stii, dragul meu sau draga mea, mie nu-mi pasa ce-ti convine dar, dupa cum m-asculti mi-e clar ca nu pleci fara mine de aici. Ar fi prea simplu sa dispar, ar fi o gluma buna. Deci, mai stai, avem de asteptat un tramvai impreuna...

Stii, ea n-avea nume, dar eu am!


Steleverzi - Marele ecran (VERSURI):

Si daca m-as uita zilnic la televizor si as gasi zilnic ceva nou, precum un mandru marinar pe varf de vas ce prieste in larg si vede mereu cate ceva cu binoclul sau ruginit de sare lipit ieftin in cositor, simtindu-se din ce in ce mai inconjurat de pamanant.

Daca marinarul ala pentru o clipa ar dori mai multa apa, atunci si eu mi-as dori o clipa sa ma vad acolo. In cutia mea de plastic marcata de un nume, nu prea mare, dar destul de mare incat sa satisfac marinarul din mine

In refugiul unor stiri pline de: "Astazi un barbat de 32 de ani si-a pierdut fetita de 5 si sotia intr-un accident de masina si este momentan in stare buna" In atatea pierderi, in atatea alegeri proaste aruncate de sus, de parca nu exista un deget sa arate ca apusul, nu e chiar asa usor de prins.

In refugiul unui film de ora 9 unde oameni vand cu atata nonsalanta sfarsituri fericite de parca este atat de usor. In refugiul unui om plin de inconstienta, in inima unei fete singure, in saracia neamului meu din care ies tarandu-se martiri cu ceasuri scumpe si pantofi luciosi. Din explozia unor "te iubesc"-uri scuipate de societatea care nu-ti lasa timp sa tragi aer, inainte sa injuri.

Din creierul unui copil de 8 ani ce priveste spre o icoana si spune: "Vreau sa am si eu un televizor sa ma uit la desene animate!"

Dar, marea asta pustiule, s-a jurat pe televizorul tau ca nu vrea sa vada pamant si habar n-ai cat bine vrea sa-ti faca. Asculta asta de la un copil crescut cu casete inchiriate ce stia pe derost sute de filme, ce a ramas tintuit si socat in fata unui ecran plin de purici fara sa simta ca spectacolul, ca spectacolul se inceiase de mult.
Un copil ce a ales la timp sa se desparta de ochii altora si sa vada mai mult cu ai sai, un copil ca multi altii dar extraordinar de puternic pentru lucrurile pe care numai el le vede si cu ajutorul carora in fiecare zi mai traseaza niste linii pe atlas.

Deoarece in ziua in care acest vapor, acest vapor, se va scufunda, eu imi iau prima barca de salvare, caut pamantul si vin sa-ti sparg televizorul.



Steleverzi - Peste noapte (VERSURI):

Sa va fac cunostinta. Ea este domnisoara din pieptul asta, e frumoasa, poarta masca, casca din plictis copila.
Cand imi bate, in coaste, ca sa iasa afara si d'aia imi place sa spun ca-mi doar bate inima. Caci totul se intampla peste noapte.

Peste noapte, da! Peste noapte mi se-ntampla toate. Se face zi si razi ca se desparte si apa din pahar cand ai gatul prea uscat sa bei, ce compromise eclipse dau soare-n ochii mei. Si cate vise prost scrise imi sar din condei. Dar ce zi frumoasa e afara si ea imi zice: "Plimba-te pe strazi ca pe orice cicatrice!" De ce tin sa ridice toate domnisoarele frici?

Sunt doar proaste, tu nu tre' sa le zici de ce si cum esti aici. Doar ia-le de mana, sunt doar iale sa iti spuna cine are nevoie de chei cand esti sigur si desenezi usi pe alei. Custi din cei ce-i iubesti, musti din celeste cesti, cand clestii ei de rac imi misca iar balantele. Ce alegi? Zdrentele sau hainele? Astia-mi sunt demonii in pace si pacoste, muze-n temelii cu ele-mi fac dragoste. Caci sub pielea asta ce-mi place s-o numesc casa, doar eu si cu ele stiu ce dureri apasa. Mai bine lasa-ma! Sunt singur si imi place. Dar nu-i asa usor cand ea tace si vrea sa se joace. Si ne jucam leapsa, eu nu vreau sa m-atinga, nu vreau sa fiu ce ieri simteam ca e o piedica.

Nu vreau iar pahare si gat uscat si vise si soare si strazi si lumea din tigari stinse. Eu nu vreau sa pleci cand rasare soare, sa raman iar eu si pernele, eu si damele mele din dormitoarele ce-mi zac sub piele, nu!

Nu vreau si stii ce? Mereu e cineva acolo sa ma ridice, cand cad iar in dragoste, cand o caut prin casa cu picioare reci pe gresie. Nimic nu ma sperie! Caci stiu ca peste noapte, o sa fiu iar o parte, din iubita mea.

Si ma catar si ma plim si te caut, dar intarzii Unde esti?

Si ma catar peste noapte,
Si ma plimb peste noapte,
Si te caut peste noapte,
Dar intarzii sa apari!

Si zbor peste noapte,
Si adorm peste noapte,
Si cu tine peste noapte,
Sa adorm pe aripi mari.


Steleverzi - Betia gandului (VERSURI):

Ai auzit de ingerul ala care si-a pierdut raiul? Trist, trist...
Cica s-a imbatat si nu a mai gasit drumul spre casa.
Canta exact asta inainte sa cada...

Betia gandului, ravnesc betiv la coada randului,
Raceala vantului, ce-mi bate fata-n fata portilor.
Pe drumul betilor razbat cu universul beat in sticla
Si curge cate un pic cand cad, se umple iar cand ma ridic.
Pasesc om beat cu-n sac de sticle goale, cat ultimul zid
De care ma simt sprijinit, cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit.
Asa, ma-ndrept betiv, mergand in s-uri desenand mersuri
Vesele pe asfalt, mai merg, mai cad, mai beau, ma cred mai sfant,
Vomit un suflet si mai vreau, vreau sa beau!
Ma simt ca intr-un film de scurt metraj,
Decor de mai, un om beat pe o strada pavata cu
Visari lucioase ca de scai, coloana mea sonora
Un dulce cant de nai, in care sufla vantul,

Si n-ai,

Idee ca-s un om ce beau din gandul beat, mergand spre randul meu cu spatele spre iad,

In rai.

Tin minte si acum...

Plangeau paharele de frica! Ca beam de fericire, si sufletu' ofta cam melancolic, alcoolic gand ce se mista-n privire. Amintire, dor de duca iar departe, caut tarie cu dorintele pe cerul gurii. Unde-s norii si credulii copii cu care ne jucam in piept? Torn un pahar si ma inderept spre mal, zic: "Hai aici e cald si bine, bate briza si ma bate gandul, randul clipei, inchin cu tine avantul si beau pana la fundul sticlei. M-asez pe pragul poftei tale si cant fals si ma impiedic in uitare cand marea de oameni ma agita iar la dans!

Dau, ceasul inapoi, intorc din noi ploi si zambesc! Azi beau de fericirea ta ce a ramas in urma, prinsa de geamadura, o trec si ma innec in bautura, ca un prost! Daca ma vezi maine dupa amiaza la usa ta, sa stii ca-i un miraj. Eu sunt pe alte drumuri draga, caut alta fata-n peisaj. Da' destul despre tine vad ca vine cineva, poate, ma i-a la vorba, un sarut, poate-o cafea, poate-o noapte nedormita, cine stie ce va fi? Cred ca ea cu siguranta ca ma musca din priviri! Da' lasa... Ea e o viitoare tu. Incep sa cred ca bautura nu-si face efectul!

Nu, nu mai torn, pardon, era sa uit. Maine plec pe mare ca ma bag in sticla ce o scurg, care m-o gasi al ei sa fiu. Din foi fericit, fiindca pe tine draga mea, te-am asteptat si n-ai venit si ti-am cantat...


Steleverzi - Eu, tu, si'o mie de cafenele (VERSURI):

Eu ma pierd prin cafenele cu mine si n-am habar ca merg agale fara jena cu lumea in buzunar. Un fisic de filme proaste draga mea sa stii! Ca ingerii aia draguti ii tin inchisi in poezi. Crezand ca zborul razan, e doar in mine sa-l am si cand timpul trece greu mai dau un deget in cadran. Ca drama are culoare doar cand doare ceva si filmele proaste-s taiate in cioburi de acadea. Ingeri cu bilete pentru ultimul zbor, ca e timp inaripat cu acte si se pierde lumea mea la un joc mizer de table.

Aud cafele reci ca mie nu-mi vorbesc strazile,
Cafenele-n care ma gasesti, fumandu-mi zilele.
Sunt locuri de zahar ce-mi amestec in noapte
Si-aud un baiat cerand nota inainte de toate!

Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi saruta genele cu buze crapate.
Eram naiv si eu si stiam sa te cred
Azi n-am somn, dar am cafea si n-am ce face cu ea...

Si cand n-am chef sa te conving, imi ies din fire si ma plimb, si beat de cofeina simt gustul oricarui zid. Imi amitesc de dame vechi si miresmele fine, imbratiseli si vrajeli fara pic de rusine. Mai trag cuie cu necunoscuti din usi si o tot evit cand vine oferid culcusi. Timid, cu un "nu stiu" pe buze eschivez usor si mai sorb din noaptea asta, un pahar jumate gol. Dor? Scuip pe el de dor, n-am chef, ma las purtat, de trotuarele-n sidef, dezvelind zambete, inventand probleme, eu tu si o mie de cafenele...

Aud cafele reci ca mie nu-mi vorbesc strazile,
Cafenele-n care ma gasesti, fumandu-mi zilele.
Sunt locuri de zahar ce-mi amestec in noapte
Si-aud un baiat cerand nota inainte de toate!

Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi saruta genele cu buze crapate.
Eram naiv si eu si stiam sa te cred
Azi n-am somn, dar am cafea si n-am ce face cu ea...

Steleverzi - Nu stiu cine esti (VERSURI):

Vedeam stele verzi pe tavan! Cautam marea-n pahar, ce ardea sub cer de gheata, cautam noapte ce te invata sa saruti. Dimineata ce cadea din frunti ma ajuta sa suflu norii si coltii tai de zahar ce-mi stricau gustul marii. Cautam, dar valuri vin acum si spala noaptea buna si parfumul coase briza sub o semiluna. Cum dansai in palma mea de nisip si stare, si zgariai cu unghii de sidef pana dadeai de mare si din mine furai furtuni fara sa simt si firele de par se jucau in asfintit. Coloram cu tine, plaja rosie ca de jar si jucam in privire goliciunea ca de var, cade vara iar, peste mare in pahare si o beau si ma-mbat si ma tin de semafoare rosi ca plaja, galbene ca soarele, verzi ca stelele. Vezi castelele de nisipuri vi, in jocuri de copii, in ochii mei cand vi, ca-n rochii unde ti pofta mea vizitatoare, acolo caut marea si acolo plec cand doare!

Hai amor cu mine iara pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei pana-n pragul de condei. Hai strange-ma de umeri si tragema-n povesti de litoral draga mea unde nu stiu cine esti...

Numaram stele verzi sub pleoape! "Imi place marea, are personalitate!" Imi spunea fumand tigari din foi scrise cu noapte. In rochie de seara cu pantofii-n mana stanga ma privea ca un val si ma loveam de dansa ca de o stanca. Era dragoste in forta si cad semafoarele, se sting, ea nu stie cum ma cheama dar ma cheama inapoi pe nisip. Beat, iau sticla si plec cu bagajele din piept si cu genele ma cert dar ceru'-ncet imi cere sa ma pierd. Si alerg dupa tren cu lumea-n ceas defect. Cu aripi de aracet incete, caut penele alene in vagoane si compartimente. Caut asfintit in scrum, si ca un nebun adun amintirile din drum, da-n zadar parca ma simt si ajung in sfarsit. Dar trezit brusc ma ridic din cearsaf unde-am atipit, zic: "Ce pacat ca nu a ramas nimic, aprind o stigare si te strig!"

Hai amor cu mine iara pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei pana-n pragul de condei. Hai strange-ma de umeri si tragema-n povesti de litoral draga mea unde nu stiu cine esti...


Steleverzi - Sodoma si Gomora (VERSURI):

Ea. Ea e o fata draguta, eleganta-n felul ei. Felul principal pe zi pare plimbatul pe alei ca-i obosita mereu. O vad cum se plange de dureri si nu stau pe gand, ii cedez locul meu, desi, merita mai mult. Si nu-mi multumeste niciodata! Poate-i orgolilu' ala feminin de vina, poate e noaptea, masina ce ne tine ca-n vitrina. Dar imi place, imi place nebuneste sa o privesc de sus cand citeste sau cand se uita fix in ochii lui si el priveste prin ea si ea sensibila se stinge ca o stea. Dar, draga de ea cade cam rar, ca nu toti prosti din viata ei o trateaza murdar. E colorata gentil de haine si parfum discret, machiaj plin de curaj si un ruj rosu incet. Niste pantofi cu toc tare, obositi de plimbare, fuste usor peste genunchi si o geanta mare. Ce ascunde, mi-se pare mie, multe cai necurate de salvare ca o poezie! Sti, uneori sta timida si asculta, muzica multa, piese ce uneori o fac incet sa planga. Nu tre sa imi vobesti stiu cine esti, te vad pe aici de ceva luni si ma tot ocolesti, stai acolo, termina-ti pagina si daca intr-o zi te vei citi sa sti ca-i mana mea draga.

El. Ce sa zic de el. E genul de baiat putin din toate, pasionat de bani marunti, marunt in randuri sparte. Nu stie pasii, calca pe varfuri orice dimineata si cand dezlipeste ochii realizeaza cate ii lipsesc din viata. E grea muzica poate, cere multe incepe dependenta, ca doar cand fumeaza halucinogen simte diferenta. Si uita, ca sunt palme ce-l iubeau mult de mult, o amintire, dar le simte pe obraji cand il lovesc alte femei sa-si vina-n fire. Isi respira portia de viata-n drum spre casa. Viata, acest traseu scump doare, speranta ca maine ea-l va iubi mai mult moare. Si tace, masina trece printr-o clipa, fier pe fier, scantei din cer si inima bate-n usi sa se deschida. Respira greu, cade-n genunchi, priveste-n jur, intinde mana catre ea si ea da pagina. Indiferenta, nici nu priveste la el, cum tremura si se taraste si e cam asa mereu. Aceasi poveste-n fiecare seara, acel el disperat si bolnav ce sta sa moara, aceasi ea plina de durere si timp. Acelasi scaun rece in care zac, fara sa zic nimic.

De ce?

Pai daca tu prietene, daca tu ti-ai privi trecutul in fata, nu ti-ar fi frica de ce vezi? Totul dus la extrem intr-un fel de mijloc de transport, spre un fel de casa. Mie-mi venea sa-mi ard degetele cu bricheta, sa ma trezesc, dar cine mai putea sa miste mainile. Cui ii mai pasa ca e un vis? Incertitudine, sentimente, scarbit de ce vedeam. Eram un regizor incompetent pentru doi monstrii sacri ai istoriei mele. Si stiam ca daca ii voi privi ma voi preface-n piatra, da m-am gandit ca poate, cine stie, imi pun astia un piedestal frumos si ma lasa intr-un loc linistit departe de galagie. Sa fiu un boem si trist, suport de porumbei.

Macar scap odata de noi.



Steleverzi - Uita ce am scris (VERSURI):

Ce stii tu?

Pe mine noaptea, ma viziteaza stafii si da, sunt ale mele,
Spritite ce vin si pleaca dintre palme fara sa lase semne.
Fara sa-mi zica „te iubesc“, sau cine stie ce refrene,
Trece timpul si rasaritul ma prinde mereu la o cafea cu ele.

Si mai vorbim de una alta,
Si ne mai amintim de noi,
Si mai vobim de voi si gata,
Din priviri ne stabilim iar intalniri.

Te rog domnisoara, matura mai repede tot ce am dezvelit caci dimineatza nu o port asa ci langa tine, obosit.

Mai bate mama la usa camerei si ma intreaba: "Iar nu dormi?" Rasufla trista ca baiatul ei se-mparte iar la doi. Ea ma-ntelege, stie ea cumva ce ma tot tine treaz si nu insista iar ma lasa sa ma pierd in ceas...

Eu draga mama nu mai dorm, eu scriu pana cand mainile imi cad in gol, pana cand ele-or sa ma lase sa ma duc spre alte vise. Iar vine noaptea, iar voi fi trist cu portile inchise.

Mai caut in sufragerie si acum o mica umbra, este ea cea care a uitat sa ma mai planga. Sunt surprins de-atunci incoace de lipsitul tau suspin. Unde esti? Sub cartea asta sau sub vre'un pahar de vin?

Si ma doare si ascult vantul obosit sub geamuri si cum lenesa si noapte se ascunde printre ramuri. Intunericul e azi, mult mai jovial cu ochi timizi de ciocolata. Nu mai sperie, sta cuminte si asculta mai atent ca niciodata cu o palma-n falca si creioanele imi casca nu au chef de poezii. Nu mai stiu ce vrei sa stii si vreau sa ma ajuti, sa-mi spui: "Ai muzica asta, macar tu sa nu o uiti. Iubeste ce scrii dragul meu, pentru ca lumea uita!"

Si eu scriu si lumea uita ce am scris.


Steleverzi - Macar un sarut (VERSURI):

Cu pumni stransi de sange bat tare, instinct barbar cu boare de moarte-n catare. Deschide! Usa-n pielea ei minte desigur si crestez stele verzi, curge sange, duce dulce, recele ce cere cearta. Taci draga, trage fumul!

Curva hranita de oamnei gri cu lacrimi tari, o jumatate de metru pana la balustrada, jumate de pahar, plina cu apa de mare. Zambeste! Ruj pe dinti, un cleste rosu de rac plin de oameni ce-atarna pe zimti, obstacole in forma de cozi de rechin, iarba uda sub talpi, aer rece curat, plamani ce trosnesc ca atunci cand strangi o foaie in maini. Om tusind cerneala in palma, un chip frumos de femeie. Scuipat pe obraz!

Unicorn plin de sange plimbandu-se pe bulevard, o femeie batrana imbracata intr-un costum de baie roz, o unghie rupta, o litera mica pe degetet, tatuaj, un "c". Pumn in usa, soapta "Macar un sarut!" Om tipand durere, femeie dand nastere unui copil fara maini, inima mancata de cancer, deshidratare, chip reflectat intr-o cafea, adolescent tulburat, muste peste o balta de sange. Un copil cu o mingie colorata curcubeu pe o plaja insorita tipa: "Vreau la mare, unde-i marea!" Ceas spart! Gura de femeie cu pielea usor umeda de transpiratie mancand smochine verzi. Un dric bleu, o sedinta foto cu o domnisoara plina de vanatai muscadu-si buza usor. Sange prelis din urechea unei fetite de 12 ani pe o cola alba, la ora de desen. Prajituri foarte dulci, maini murdare reparand o bicicleta, drene sub coaste, puroi uscat, machiaj strident, fond de ten ieftin. Purici pe ecran...

O fata foarte frumoasa, un trup parca perfect, in genunchi pe un pat imaculat, deasupra unui barbat batran si odios frecandu-si lasciv vaginul de buzele sale. Privind afara pe geam, un apus extraordinar, simtind un usor iz de libertate, aude: "Mami, e tarziu si vreau acasa!" si o lacrima cade indiferenta pe frutea batranului plin de sudoare, ce linge in continuare plin de zoaie la gura, vaginul ultimului strop de speranta. Pantecul universului. Fericirea pierduta a unei femei.

Steleverzi - Aprinde o tigare (VERSURI):

Fumatul dauneaza grav divinitatii!

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa, plec...

Prinde-mi un taifun din fumul ce zboara, cu oda mea odata cu pletele!
De ce moare? Din ce boala? Ma scutura, ma ustura, prin ce coala ma auzi tu ma? Cand ma amuz confuz ca ma cam culc obtuz, pe un zid de dimensiuni difuze... Scuze, prinde tigarea intre buze, ce tuse se duse, ca vand un pastel de fum, vrei? Un pictor de versuri, cu scrum pe buze, muze vor sa ma acuze ca-mi vand opera pe doi lei,
si incep sa ma amuze, hei...

Sunt pe ultimul meu drum, doar o fractiune. La sfarsit decolez in frac de univers, prin lume! Dumnezeu spune: "Stiu cat, vrei sa fumezi"! Zambesc spre zenit, tusind ultimul vers, un vis, ce vin din valul ce vorbesc, un vortex invers, de desene gri, de trag fumuri pe drumuri si ma-nconjoara jocuri si ma trec calduri, sub paturi de marmuri, prin paduri si guri ce spun ca o sa-mi creasca pe mormantul meu de gand, numai tutun?

Si rad acum vazand raze de soare in fum, visand zale ce cad din soarele meu de scrum
si voci ce-mi zic simte-ma, asculta, atinge, dar cu frica! Pentru ca te mint!
Ma simti din fum ca o funie ce te ridica. Si-mi spune, mergi cu regi reci, pe lumea plina si o sa treci prin irisi seci de nicotina, sa nu-i privesti! Si vesti ce vin cu fum pe foi, sa nu le citesti! Si cesti de semne in cafele de la zei, sa nu le bei!

Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il ador, amar.
Devine viciu ceva vag, precum un mar de var, in valea verde de eden ce incolteste-n pieptul meu atunci cand Dumnezeu nu ma iubeste, ma trezeste!
Si-ntr-un exces de un deces sublim, plecam. Teribil el, cat e de mare-mi aprinde o tigare si, fumam...

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa plec.

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa plec.

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa plec.

Steleverzi - Mai noi ca niciodata (VERSURI):

Mai ies pe geam din cand in cand,
Mai rad, mai plang, mai scriu in graba.
Mai ies pe geam din cand in cand,
Mai tu, mai eu, mai noi ca niciodata.

Canta octombrie la pervazul meu cu gura de oras, eram copil si nu stiam ce sa iti las ce sa imi lasi.
Si am ales sa cad, cand totul era jos, chitara, serenada ta, si patul neintors

Canta cu trac si nu stiam ce sa ii spun. Eram si singur si in nestirea gandului ce sta in drum. Era frumos afara si aveam si noi niste reprize in care alegeam sa mai visam cu palmele inchise; palme adanci ce inghiteau ca niste strazi, plimbari, nimeni nu poate sa reziste.

Cand ma inchid afara si tu imi plangi-n gara si ma prefac-n toamna.

Treceau fanfare zgomotoase si zarva ma cam izgonit de vreme ce erau si oameni colorati nu se complementau, de atata sunete. Nu am tinut cont ca de jos lumea nu ma mai stie, si ma iubeste doar de la geam si ma priveste din gradina blocului, a domnului de carnaval.

Neobosita mea chitara de piele, acorduri fine. Toate au mastile din chipul tau si nimeni nu te stie.

Doar eu...

Si mai lovea cu palma in chitara, era doar silueta din sangele aprins,

Si mai tipa sa ies fara si eu n-am mai iesit si m-am inchis.

Si azi, m-a prins de mana si mi-a inghitit cheia!

Mai ies pe geam din cand in cand,
Mai rad, mai plang, mai scriu in graba.
Mai ies pe geam din cand in cand,
Mai tu, mai eu, mai noi ca niciodata.


Steleverzi - Tranzit (VERSURI):

"Te tin minte pustiule,langa liceu iarna in bar cu taria-n taria unui fum matinal, ochii sclavi de ecran, pierdut in meciuri lungi, fumandu-ti timpul pan-acasa prins in fantezi si fulgi. Pierdut printe borduri cu baietii tai de buzunar, soarta de zar, bizar si haihui un fumoar, al femeilor ce ti-au trecut prin fata. Ma priveai cu aceeasi scarba-n fiecare dimineata.

Ce urmeaza am gasit scris pe-o foaie in colt de bar, era scris de tine si te tin minte pustiule, ai scris asa:

"Oameni stau si-nghit esti doar unul dintre ei, scuip alei. Simtind mizeria de pe cruce, societatea-mi cere sange cand din cer sar scantei. Se cerne cenusa pe capete, se cere cearta si-ti fura fratii adapostul, sistem dezorientat imbratisand pacea cu brate de monstru. Orice zi e martir din timpul tau, soldatii pier pierduti intre articulatie si garou, o natie cadou dorului de casa-n acool, oameni ce si-ar vinde sufletul pe-un inger pazitor. Desprins de sol, des prins prin ceata, un oarecare, si-s in stare sa te pun in fata mea doar ca sa cad pe moale. Cu pielea tare ca o fabrica de lanturi, cu cearcani plini de celest ma biciuiesc, plangand coclauri, un inger funest ce-mi pune lauri ma priveste obosit si ma gandesc ca-i doar o boala trecatoare. Apocalipsa unui vis de tranzit. O sa plec pe mare, mi-e dor de-un nai, tu n-ai si doare...

Trag, ultimul aer in piept privind sfarsitul, sunt sincer cu tine, soptesc, priveste copile individul din oglinda, cutia milei, cu puterea ochilor din bucuria zilei! Arde totul ca-n ateu ca inalt e cerul in scrumiera lui Dumnezeu. Cu "dum, dum" vin tobe, prevestind razboaie, privind stingher razi-n izvoare, invazi in natii convoaie. Arca lui Noe moderna-n ploaie de spini, cladita din lemnul unei constiinte fara radacini. Bat la vecini, degeaba! Rabd-n veci cu inima de Praga, nemiscat ca pe scut scrie scump. Nu-mi musca nimeni din trecut! Si tac, bolnav de suflet trag, treste-te! Trec ostile, maine-i atac! Si de cladiri inalte se sprijina bun Domnul, trist sprijina tronul, jelind cu jena lumea plina de jar da tonul si trage apele, potoape calde ca si armele si arca-si cara marca singura si-n ea in colt prova stau eu, strigand spre cer: Te provoc bai asta-n doina mea de var inchis si fier! Si imi cant mandru rostul ca n-am ultimul minut sa-mi zic Tatal Nostru, picuri-mi strica adapostul! Adapa prea mult apele, Doamne, Doamne, unde-mi e aproapele si aud:

"Te tin minte pustiule,langa liceu iarna in bar cu taria-n taria unui fum matinal, ochii sclavi de ecran, pierdut in meciuri lungi, fumandu-ti timpul pan-acasa prins in fantezi si fulgi. Pierdut printe borduri cu baieti tai de buzunar, soarta de zar, bizar si haihui un fumoar, al femeilor ce ti-au trecut prin fata. Ma priveai cu aceeasi scarba-n fiecare dimineata, pustiule, ma tii minte?"""



Steleverzi - Metroromanta (VERSURI):

Il simt! E prins intr-un film fara colorit parca, dar mereu merge verde ca un cedru prin gloata. Prins prost in parada poarta o masca cu fata lui. Invincibil! Carnavalu-i pretext sa strea pe val atat cat e posibil, toti il stiu sensibil, o stea peste siliste, in liniste mereu stins tace, dar sub este un nestemat blestemat sa caute pace.

Ca noi toti.

El pune mana pe cuvinte, le drumul in lumea lor, aude o gluma buna-n graba si pleaca spre gura de metro. Desi e o zi frumoasa afara, lui ii place metroul si subteranul citadin. Il face sa creada ca sub oras e alt oras mai intim, cu flori de mucegai si alte aglomeratii, alte natii caci oamenii se schimba intre statii. Dar cum iese afara isi pune masca de baiat serios si nu se mai satura de mers pe jos. Simte ca are sute de magistrale si peroane sub picioare si cuvinte il depasesc in drum spre un acasa, vezi tu, e o zi frumoasa. Dar uneori nu-i destul, nu-i destul sa zambeasca.

A vazut o domnisoara azi, ea este noua in oras, are abonament nou si o tradeaza, modul stangaci in care il taxeaza, felul in care calca ingandurata ca scarile ii sunt straine. Ce cauta aici nimeni nu stie. Se vede ca inca nu ii place drumul, mereu trage de geanta cand o agita vreunu, e inceata si firava se imbraca colorat, un pardesiu tarziu si un sal matinal alb. Hoata-i futa priviri, desnodamant zilnic ca recul, ca el n-are are curaj sa o intrebe ce si cum si ramane doar voaior in decor de drum. Se agita, ca unde se opreste el, nu stie sa iti zica! Acum ceva ani, a vazut o alta fata-n tren, frumoasa foc, ce foc ardea tot aerul din el. Si a privit-o zilnic pana cand ea a disparut si speriat ca s-a pierdut, o cauta zilnic prin subteran, tiran cu propria-i imaginatie, vaslind vise, naufragiat in statie. Cu ochii de felina hranit cu intuneric, focalizand miscari, pupile dilatate sceptic, sinistru si sintetic pe coridoare lungi, soptind parca ei: "Unde vrei sa ma duci?"

Si-mi trosneau sinele-n vene cand scriam despre acest om, o poveste a febrelor in doi ce ma trezeste din somn. Ca m-am visat cu el pe acelasi peron si il vedeam stand stana ca un pumn de beton, il simteam inima rea, dezamagit ca l-am scris asa, un personaj colaj din curaj cu ochi de stea, tacea si nu avea curaj sa-mi spuna: "Sunt satul bai sa tac pune-mi vorbe in gura!"

Buna, sti, eu te vad mai mereu pe aici, iau acelasi merou zi de zi si, ma chinui de ceva timp sa-ti spun ca, imi place de tine, imi placi mult domnisoara, asa cum ma vezi si cum te vad si, as vrea sa iesim odata.

M-ai inzestrat cu talentul asta bolnav de-a povesti. Tine-mi pasii copile ce-i impart cu straini plimbati prin mine. M-ai invatat tu riscurile meseriei de-a minti. Nesimtit, nu pot sa scriu, oricat i-as chinui, un final fericit. Sa fiu, sa fii...