UZR: Majoritatea întreabă mereu despre viitorul Hip-Hop-ului românesc. Cum ţi se pare, însă, prezentul?
Rimaru: Depinde la ce ma raportez. Daca ma raportez la trecut, cred ca viitorul nu suna bine. Daca ma raportez la nivelul miscarii in alte tari, constat ca la noi s-a pastrat intr-o mai mare masura standardul calitativ privind atat soundul cat si mesajul, intr-o forma finala destinata mai degraba crearii de impact cultural decat asezonarii intr-un peisaj populat de tot felul de libarci ca sa-l faca vandabil. Si stii ce e intr-adevar ingrijorator? Ca lucrul asta e privit ca un neajuns. Eu unul insa prefer sa fiu un T-Rex intre libarci decat un repist metrosexual si ubercool, surfand valul de admiratori pe aceeasi placa obosita.
UZR: Dacă ar fi lansat un album nou R.A.C.L.A, care ar fi formula trupei? Se va lansa, în curând, un album nou?
Rimaru: Sa fiu diplomat? Aceeasi ca in prezent. Sa fiu subtil? Un nou album RACLA ar fi un nou Rimedebine. Iar daca se va lansa in curand… putin probabil, imi plac lucrurile facute cu temei si despre care am invatat ca e mai bine sa nu vorbesc pana nu le vad realizate.
UZR: Faci parte din RAN/S. Cum rămâne cu lansarea albumului Sindicatului?
Rimaru: In prezent lucram chiar la LP-ul „Reuniune de Clasa” si, desi inteleg nerabdarea oamenilor care asteapta materialul asta de 10 ani, vreau sa inteleaga si ei ca suntem presati si de alte lucruri – joburi, familii etc. Si ca suntem cel putin la fel de nerabdatori sa vedem proiectul finalizat si lansat, doar ca viata/nasterea lui „nu tine cont de timpul pamantesc”.
UZR: Sunt mulţi care doresc concerte RAN/S, Rimaru, R.A.C.L.A. De ce nu sunt organizate astfel de evenimente mai des?
Rimaru: Probabil un sondaj in randul organizatorilor/impresarilor ar da un raspuns mai corect la intrebarea asta, dar parerea mea este ca in momentul in care exista o cerere, exista si o oferta. Pe care o poate plasa oricine pe myspace-ul nostru. In alta ordine de idei, multi dintre noi concerteaza cu regularitate L-V intre 9-18, pe baza unor contracte mai putin muzicale. Iar in ordinea ideii dezvoltate la prima intrebare, e perfect normal ca marea masa de ascultatori sa preia si sa ceara in concerte ceea ce ii ofera mass-media.
UZR: După ani buni de prezenţă în această zonă muzicală, poţi vorbi despre plafonare în acest domeniu, indiferent de poziţie (MC sau Dj)?
Rimaru: Pot vorbi de plafonare in orice. Si vine in general cand nu-ti mai fortezi limitele. Fie ca mediul inconjurator a devenit caldut si nu te mai impinge cu spatele la zid, fie ca ai descoperit o marota intelectuala in care te complaci si care da rezultate multumitoare. Iar remediul nu e decat unul singur: gandeste pentru tine. Emuleaza in permanenta idei si lupta pentru ele. Nu fi un produs al mediului, cauta ceea ce simti ca este bine si adevarat si etern in tine si apoi incearca sa transformi mediul in consecinta.
UZR: Trecerea la un sound mai mainstream poate reprezenta salvarea Hip-Hopului, a vreunui artist sau a vreunei trupe?
Rimaru: Repet de fiecare data cand sunt intrebat: nu exista sound underground si mainstream, sau curente aferente, exista doar muzica buna si muzica proasta. Undergroundul si mainstreamul, privite ca repere ale afirmarii, sunt trepte pe care le parcurge orice trupa/artist de valoare. Sunt „n” exemple in hip-hop de artisti care si-au pastrat stilul si soundul dupa un debut fulminant, cand au sarit brusc la vanzari de sute de mii de unitati. Iar daca prin sound mainstream intelegi adoptarea in hip-hop a ceea ce se „poarta” la un moment dat ca sa placa majoritatii, ma tem ca altoiul asta e deja putred si ca solutia nu e asta, dupa cum nici cauza ramanerii la un nivel inferior al lantului trofic repist nu este lipsa de oportunitati/good kharma/auditoriu capabil sa inteleaga s.a.m.d., ci lipsa de valoare.
UZR: Numeşte o piesă Hip-Hop românească cu un mesaj pozitiv.
Rimaru: „O lacrima pentru pamant”. In toate versiunile si formele ei de agregare.
UZR: Care sunt piesa şi albumul tău de suflet?
Rimaru: „Lingvistica”. „Plus infinit”.
UZR: Cum crezi ca este receptat mesajul pe care il transmiti tu la scara larga?
Rimaru: N-am o problema in a recunoaste ca am o problema cu gradul de inteligibilitate a textelor mele, in conditiile in care am un flow oarecum nervos. De aici si unele probleme de receptionare a mesajului, tot vad diverse texte RACLA pe net si care au cuvinte puse total aiurea, fara nicio legatura cu textul original. In afara de asta, fiecare intelege muzica asa cum vrea si cum simte, deci e normal ca din aceeasi piesa unii sa extraga ceva, altii altceva. Si e ok daca multi extrag multe, inseamna ca muzica respectiva incepe sa semene a limbaj universal.
UZR: Cat de mult timp si ce sacrificii ai dedicat muzicii Hip Hop?
Rimaru: In cei 15 ani de activitate de pana acum, am dedicat uneori hh-ului mai mult timp decat merita, alteori mai putin. Per total, cred ca i-am dedicat destul de mult. Sacrificii? Absolut niciunul. Nu ma consider vreo jertfa insangerata pe altarul zeului rep, dimpotriva. Am avut sansa sa traiesc o multime de chestii in acesti ani, din care am avut multe de invatat. Chiar si din cele mai putin placute. Si sunt lucruri pe care le-as face altfel, incercand sa le fac mai bine decat atunci cand le-am facut la vremea lor, dupa cum sunt lucruri pe care nu le-as mai face niciodata. Dar ca sa ajung la concluzia asta a trebuit sa trec prin ele.
UZR: Ce mai asculti in afara de Hip Hop?
Rimaru: Nimic altceva nu ma atrage in aceeasi masura ca hh, dar se intampla sa mai imi placa cate o piesa dintr-un stil sau altul.
UZR: Ce pasiuni mai ai in afara de muzica?
Rimaru: Sunt pasionat de tehnologii, de oamenii care incearca si reusesc sa faca lumea asta un loc mai bun, sunt pasionat de mister, de inefabil, de umbrele din spatele cortinei, de mainile de la capatul sforilor. Nu in ultimul rand, fac parte dintre fericitii care au avut sansa sa lucreze intr-un domeniu care ii pasioneaza. Lucrez de 8 ani in advertising si constat ca imi place din ce in ce mai mult; poate si din cauza ca, la fel ca in hh, operez cu concepte pe care incerc sa le imbrac in termeni alesi care lovesc adanc.
UZR: Stilul pe care il canti te defineste ca personalitate?
Rimaru: Absolut. Mai mult, defineste acea parte a fiintei mele care stie perfect de bine ce simte, in ce crede, ce vrea sa exprime - neavand nimic de-a face cu ratiunea. Si, prin aceasta, neavand bariere.
UZR: Ideea de slang: cum crezi ca isi are locul in cultura Hip-Hop romanesc?
Rimaru: In masura in care exprima niste realitati pe care MC-ul incearca sa le transmita cat mai credibil, are. In masura in care MC-ul incearca sa para ceea ce nu este sau face asta pentru ca o fac si altii, nu.
UZR: Ce consideri ca este cel mai important pentru un MC alaturi de calitatile sale tehnice?
Rimaru: Capacitatile sale lingvistice, cognitive si modul in care se raporteaza la diversele planuri in care este integrat in Cer si pe Pamant. Degeaba esti tehnic daca nu stii sa te exprimi si degeaba stii sa te exprimi daca nu ai idei. Acestea tin de o situatie la un moment dat. Privind insa chestiunea ca proces, este important pentru MC sa exercite un impact durabil asupra industriei si societatii, ceea ce se transpune in longevitate si recunoastere artistica. Evident, dincolo de calitatile muzicale mai exista si calitatile umane. Sau peste. Si deasemenea e o intreaga discutie daca si in ce masura caracterul omului ii influenteaza opera.
UZR: Esti acelasi Rimaru si pe scena si in viata personala?
Rimaru: Nu. Pe scena sunt galvanizat de un context intens si de scurta durata. Ma consum extrem de mult la fiecare show, in timp ce viata mea personala este o combustie interna lenta.
UZR: Dupa ce valori te ghidezi in viata?
Rimaru: Credinta ca tot ce ni se intampla are un rost, speranta ca rostul a toate cate sunt este sa devina mai bune, adevarul ca totul se naste din iubire, traieste prin iubire, se stinge in iubire si devine iubire.
UZR: Ce parere ai despre conflictele si orgoliile din Hip Hop-ul romanesc?
Rimaru: Sunt aceleasi conflicte de la nivelul intregii societati. Doar ca in hh ele graviteaza in jurul unor motivatii de cele mai multe ori stupide. Si pornesc de la orgolii pe masura. Cred ca hh-ul romanesc a avut la un moment dat o sansa pe care a ratat-o, iar ratarea respectiva ne tareaza prezentul. Si totusi mai exista oameni si evenimente insulare pentru asta, asa ca tot ce ne ramane de facut este sa incercam sa ne autoguvernam arhipeleagul din Marea Liniste.
UZR: Care este pozitia ta vis-a-vis de consumul de asa zis substante interzise?
Rimaru: Atat ele cat si altele, cat se poate de legale, sunt destinate atingerii unui surogat de fericire. Pentru orice fericire reala exista un inlocuitor, pentru orice virtute exista un viciu. Personal n-am cunoscut pana acum pe nimeni care sa fie cu adevarat fericit cu surogate, in schimb am intalnit o multime de oameni impliniti (asta e o treapta superioara fericirii) in intreaga lor simplitate nedecazuta. Depinde de fiecare daca in filmul propriei vieti vrea doar cateva frame-uri retusate artificial dintr-o pelicula intunecata, sau prefera sa ajunga happy in fata ender-ului.
UZR: O vorba de bine asa ca de final celor care te asculta?
Rimaru: Pace voua!