Promo album "Niciodata nu-i prea tarziu"
Decembrie 89' , au trecut 22 de ani de la Revolutie, de cand viata mea a inceput sa se schimbe in totalitate. Aveam 11 ani si imi aduc perfect aminte de scenele de groaza, de sangele varsat pe strazi ce avea sa aduca libertate in sufletele romanilor. Auzeam pentru prima oara zgomote puternice de parca era cutremur, sunete stridente de la alarmele blocurilor, fleshuri in noapte , rosi , galbene si albastre ce anunta o mare furtuna, dar daca te uitai pe geam era senin incat te putea-i uita la luna. Nu stiam sau poate nu realizam ce se intampla, nu vazusem astfel de lucruri pana atunci, doar lumina de la artifici imi era
cunoscuta, ca drept manifestare a bucuriei noastre. Totul era ciudat, mama era disperata, asculta la radio unde se anunta sa avem grija ca sunt teroristi ce ucid fara mila. Haosul a inceput sa apara printre noi si nu a durat mult timp pana ca vecinii sa baricadeze usa de la intrare in bloc si s-o pazeasca cu cutitele in mana. Tata era plecat in Rusia cu serviciul si eram doar cu
mama si sora mea. Imbratisearea mamei era sigurul lucru care ne linistea ce ne indeparta de gandul ca nu se va intampla nimic rau. Ne tinea atat de strans langa ea incat ii simteam inima cum batea si din cand in cand o lacrima ii mai curgea. Frica oricum
in noi persista ca nu aveai voie sa scoti vorbe despre el sau ea, dar atunci in momentele alea era o combinatie de frica cu ce se va intampla, daca vom avea libertatea care de atata timp toti ne-o doream. Milioane de oameni erau in strada, ii vedem la televizor
cum strigau "Libertate, Libertate, de aici nu vom pleca. Libertate, Libertate pentru ea vom lupta". Au urmat zile de lacrimi si suferinta pentru noi si familiile celor care au murit ca niste eroi, ca intr-un final Ceausescu si coana Leana sa fie prinsi si omorati.
Lumina in ochii nostri a inceput sa apara, frigul si gheata sa se domoleasca ca intr-o zi de primavara, incet, incet toti ieseau afara si unu cate unu incepea sa sara. Toti erau fericiti si strigau in cor " Ceausescu a murit" . Bucurie mare in sufletele noastre dar mai ales printre noi copiii care eram atat de speriati. Teama a inceput sa dispara si sa revinim la viata noastra de zi cu zi intr-o noua dimensiune numita "Democratie". Efectele nu au intarziat sa apara, fiecare isi dorea o schimbare in felul lui dar mai putin sa se gandeasca la aproapele lui. Lumea a inceput sa inteleaga gresit democratia si asa a inceput un nou drum spre a distruge tot ce inseamna valoare, ghidati de cei care au luat puterea prin nepasare. E opinia mea, care o vad acuma dupa atatia ani. Vad cum am mers intr-o directie gresita, d-aia mi se pare ca e tara nimanui, tara parasita. S-a lasat in paragina tot,
s-a furat pana am ajuns si noi in top, monser, de la boier un mare barosan, atatea tepe care sau dat an de an, iar acum sunt european si ma intreb ce mai am. Mi-e dor de tot ce e pur romanesc, mi-e dor de zambetul acel taranesc cand ma duceam la tara,
intr- o zi de vara, asteptand recolta sa apara, fara chimicale, fara legale, fara stres ca o iau agale cand e vinul romanesc de la matale si capu' nu ma doare. Eu unul cred ca nu mai stim ce vrem cu adevarat.
E normal sa nu mai fim prudenti? E normal
sa nu ne mai pese de noi? E normal sa inchidem ochii cand e vorba de profit chiar daca sunt urmari grave? Da!!!
Imi pare rau ca spun asta dar e realitatea.
Buze via http://www.facebook.com/photo.php?v=325680117451491&set=vb.191501157555850&type=2&theater