Dacă întrebi lumea pe stradă ce înseamnă HAARP, cu siguranță mulți nu știu. High Frequency Active Auroral Research Program. Cine
e însă curios află că “este un program de cercetare asupra
frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite,
lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea
de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit
comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele
radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă
frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ.” (wikipedia). În România HAARP CORD înseamna în 2011 (pe când se lansa albumul “Dragoste sau frică”)
Tudor Sișu, Pacha Man, Cedry2k și Dragonu’ aka 47. Un an mai târziu, cu
Sișu la pușcărie și Pacha Man care renunță la trupă din cauză că nu
împărtășește concepțiile religioase ale colegilor Cedry2k și Dragonu
(care a spus în 2011 “adio 47 omul vechi”) li se alătură Carbon. Cei 3, cu albume proaspăt lansate (Cedry2k a lansat ultimul său album solo, “Clipa schimbării” în data de 18 martie 2012, iar Carbon a lansat “Catharsis” în data de 20 mai 2012) își unesc forțele pentru noul album “Vremurile din urmă”,
lansat în data de 3 iunie. Iar dacă HAARP-ul american “este conectat la
unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E”
(wikipedia din nou), Haarp Cord-ul românesc este conectat la 3 din cei
mai buni MC din România la ora actuală Carbon/Cedry2k/Dragonu. Dacă
modul creștinesc de a gândi și a pune versurile pe hârtie si apoi pe
beat reușește să despartă membrii trupei cu siguranță reușește să “dea
de pământ” și cu publicul (fanii?) lor. Dacă până acum câteva luni
Cedry2k era un zeu în ochii multora, odată cu trecerea la noul stil
liric devine un dogmatic. La fel Dragonu’. Albumul
conține 13 piese, fără intro, fără outro și fără interludii, 52 de
minute de pură muzică pe instrumentale produse de Sez (5), Anno Domini
(3), Ofens (2), Motzu, Dj Albu și Sagace Snephrue și Chimie, Flou Rege,
Rashid, Johnny King și Stress la microfon pentru realizarea unui din
cele mai bune albume lansate anul acesta în România, lirica și producția
nefiind contestate de ascultători. Nu același lucru se poate spune însă
și despre mesajul lor. Dacă Dragonu spunea pe piesa “Bagabonți în țara minunilor”
despre România că "e iadu' crestinilor ortodocși, infantilizați,
retardați și proști", pe beaturile lui Anno Domini (piesa “Un singur
gând”) spune: “Vreau o Românie plină cu flori, Cu icoane în școli și
monarhi lucrători, Cu mănăstiri ca niște trandafiri, Din fir crește
safir, miroase a mir. Sângele vărsat de martiri, de mucenici nu se uită
în timp, dimpotrivă, ei simt, mai aproape fiind de poporul român.” și
descrie România ca fiind o țară “ cu credință puternică, mare,
devastată, controlată prin televizoare, manipulată, oprimată, călcată-n
picioare de masonerie, clasa conducătoare.” Clipa schimbării se observă
pe aceeași piesă și la Cedry2k care spune: “ Mie-mi trebuie Scriptura,
Nicidecum reguli noi, C-aproape reușisem să mă tâmpesc cu Freud. Și cu
toate că mi-ați făcut sufletu' sloi, Caut puterea să mă rog la Domnu'
pentru voi!” Instrumentalele
sunt de zile mari, cei 6 producători care au participat la realizarea
lor și-au făcut treaba în mod ireproșabil. Dar asta nu este deloc o
surpiză când în spatele lor se află Sez, Anno Domini, Ofens, Motzu, DJ
Albu și Sagace, unii din cei mai buni producători din România, iar când
cei mai buni producători se unesc cu cei mai buni MC-ii nu poate rezulta
altceva decât unul din cele mai bune albume, după cum am mai spus.
Invitații și ei pe măsură: Chimie e același el, poetic pe “Primăvara”
(Produsă de Ofens), Flou Rege cum spune și el pe “Nu mă pot opri din
scris” (Produsă de Motzu) “poet cu mintea deschisă”, Rashid (prezent pe
piesa “Flori de mucigai”, produsă de Dj Albu) e omul refren întâlnit din
ce în ce mai des pe diverse piese, folosindu-se și de calitățile
vocale, Johnny King care aduce albumului și acel iz rasta, iar pentru
fani melancolia plecării lui Pacha Man. Ultimul invitat, Stress, deja nu
mai este o supriză după albumul său “Cădere liberă”,
dar pe piesa “Măștile lui Marte” (Produsă de Anno Domini) dă dovadă de
maturizare lirică și evoluție în flow. Dj Grigo, prezent și el pe piesă
este singurul Dj invitat și își folosește platanele cum știe el mai
bine. Din păcate albumul
are și unele minusuri, iar cel mai evident este interpretarea lui
Dragonu pe unele piese de parcă ar avea gura plină. Mesajul creștin nu
deranjează, deoarece nu cred să fie un album care să îi împace toți
ascultătorii, iar dacă mulți (atei) își doresc să poată asculta acest
album fără să înțeleagă versurile, bănuiesc că nu le e greu să o facă,
deoarece dacă îți dorești asta de la un album RAP înseamnă că nu știi ce
reprezintă acest stil muzical. Cu
cât cei trei se apropie mai mult de religie cu atât mai mult
ascultătorii se îndepărtează de trupă. Spun ascultători deoarece fani
sunt prea puțini, cumpărători în ziua de azi aproape deloc. Cedry2k a
decis să renunțe la cariera muzicală (cea solo probabil momentan) pentru
căutarea fericirii deși este cel mai bine vândut artist din rap-ul
underground românesc. Momentan, trebuie savurat din plin acest album,
mai ales că nu am reușit să mă plictisesc de primul. Speranța e ultima
care moare, iar eu sper ca pe următorul album, în cazul în care va fi un
următor album Haarp Cord, sa fie aceeași componență, iar Sișu să
reușească să fie prezent alături de colegii săi. Deși atât solo cât și
cu trupele lor au scris pagini în istoria hip-hop-ului românesc nu
încape îndoială că ei mai au multe pagini de scris în continuare. Iar cu
un rap românesc “bolnav” din multe puncte de vedere, această cultură
are nevoie de energia HAARP produsă de M(arele) C(omputere)-ii ale
rapului românesc. Deși 1000 de cuvinte despre acest album nu ajung, cel mai bine e să lăsăm să vorbească muzica. - Un singur gând
- Nu mă pot opri din scris (cu Flou Rege)
- Vremurile din urmă
- Flori de mucigai (cu Rashid)
- Mâncători
- Curaj
|
|
