- Se pornește promovarea albumului cu prima piesa de pe album (după intro), “Ziua întâi”, piesă ce poartă numele albumului. Un clip bun în regia lui iRonic, și mesajul evident, “e ziua întâi”, pe beaturile lui Sez. “Azi mi-am notat, e ziua întâi, azi m-am schimbat, e ziua întâi” (Sișu). Se schimbă și Stres (odată cu Strigăt pentru libertate, devine din Stress, Stres): “e ziua cu numărul unu, iubita-mi face mic dejunul, eu mă spăl pe față cu săpunul […] am sunat toți frații să le spun ca m-am schimbat […] azi e prima zi, am luat-o de la-nceput”. Cei 3 membri sunt la unison, deci și Dragonu’ s-a schimbat: “e ziua întâi, când n-am fumat un cui […] e prima dată când ma las de tutun, oricum nu vroiam să mor de cancer la plămân […] după 6 ani de zile, în care doar am tras […] adio Specii, Special K House, vă mulțumesc și vă iubesc, eu m-am retras. E deci ziua schimbării și apropierea de credință care a despărțit lumea în 2 baricade și chiar a îndepărtat fani.
- Dacă în ziua întâi se pornește de la schimbare, se trece la piesa “Figuri”. Tot Sez la producție. Mesajul însă e un pic diferit, scurt și concis: “vezi figuri man, pe metru pătrat, de meltean și țărănoi transpirat, figuri, de cocalari găinari, fără o lețcae, în buzunar, figuri geometrice, de mari golan, care cred că viața-nseamnă numai târfe și bani, figuri, de mari bogătani care se uită la tine ca la un animal, figuri, de rapperi coclit, care vorbește numai căcaturi pe beat […] figuri de bucureștean, de parcă-n capitală n-ar mai fi niciun țăran” (Dragonu). De figuri vorbește și Stres, care are de spus despre “mâncători”, “șprițari”, “copiii de bani gata” etc. Sișu nu are nimic de spus în piesă, ar fi vorbit probabil și despre cei ce parchează pe trotuar.
- Din nou Sez, si primul invitat de pe album, Karie. “Viața bate filmul” are cel mai slab instrumental sau mai bine spus, personal nu îmi place, de fapt toată piesa nu îmi place. Stres vorbește despre ce filme a văzut și compară cu realitatea, nu vede “eroi”, vede “doar gherțoi” dar vede cum “viața bate filmul la fundul gol”. Sișu e cu un pas în fața instrumentalului, Dragonu fiind singurul care chiar ar putea salva piesa, dar nici el nu vorbește despre cum “viața bate filmul” ci despre o ațipeală. Mult mai bună piesa lui Maximilian pe tema asta.
- Probabil pentru a explica celor de pe “Figuri”, au făcut piesa “Cam asta e strada”. Cu Soly Beats la producție pe un beat excepțional, Dragonu atinge punctul religio-paranoic: “cel mai mare mafiot de fapt e politician, e mason de gradu’ 33 suntem în Balcani” și refrenul care citează “astea-s străzi malefice, conduse de diavol”. Sișu, cu istoria în spate, începe chiar bine : “Mie-mi place strada, clar, și-mi plac banii numerar” darîmi sare filmul când aud: “toarnă vinul în pahar, dă la maxim pe Salam”. Și la fel ca filmul meu, sare și Sișu de pe beat. Din păcate, ce a început perfect a terminat în cel mai nedesăvârșit mod.
- “Zâmbete românești” aduce în sfârșit ceva pozitiv (cu excepția mesajului de pe “Ziua întâi”), legat de orgoliul românesc, ceva ce inspiră patriotism indiferent de religie. Versuri mai mult decât ok, toți 3 la înălțime, Makru de asemenea la înălțime, iar instrumentalul semnat Lu-K Beats, Soly Beats și Alex Baisan îmi amintește un pic de piesa lui Young Buck cu 50 Cent și Tony Yayo, Bonafide Husla.
- Din nou Sez, de această dată pe “Frecvențe pierdute”. De ce pierdute? Începe Stres să explice: “suntem un popor depravat si anatema, un calendar schimbat pe nou constituie problema? văd cum femeile majoritatea fac avort, bărbații tac de parcă vor să-și vada pruncul mort”, “ceva ce mulți nu știu e că Darwin aberează”. Ce nu înțeleg e, de ce noi suntem un popor depravat dar ce am înțeles de mic e că femeile fac avort de pe vremea în care creștinismul nu exista și chiar și în perioada comunismului majoritatea femeilor apelau la ceea ce pe atunci se numea chiuretaj. Curios să aud despre alte frecvențe pierdute, dau din nou play… să îl aud pe Sișu care se plânge de politicieni (care aproape niciodata nu sunt pe frecvență, fie vorba între noi) și Dragonu’ care vorbește despre apocalipsă și avorturi. “Lumea chiar crede c-a existat Osama” e un vers amuzant, real însă cazul homosexualilor “căsătorii între bulangii și homosexualii vor s-adopte chiar copii” și neinteresant faptul că “juma de București face videochat”. Pe scurt, mustrări Biblice, ceva ce se întâlnește des la rapperi, acuze dar niciodată soluții.
- Că tot vorbeam de soluții, sunt servit de Stres cu ceea ce vroiam să aud pe piesa “Prin foc (Produsă de Sez)”: “Tre’ să trec prin foc să mă călesc, să mă căiesc, și tre’ să mărturiresc ce trăiesc, mă gândesc că dacă vezi unde greșesc o să-ți fie mai ușor, să vezi drumul salvator către nor și-o să zbori”. Într-adevăr, e subiectul potrivit pentru cei ce se întreabă de ce “acești drogați” acum vorbesc de religie. Bineînțeles nu sunt eu în măsură să spun cât au reușit ei să se căiască și cât nu, cât sunt ei de falși sau cât sunt de adevărați.
- Pe beaturile lui Ofens și cu Shole pe refren, aflăm povestea zilei 0 pe “Am văzut răul în față”, povești dinainte de schimbarea lor. Povești despre droguri și știm deja povestea lui Dragonu’ și o știm chiar și pe cea a lui Sișu, chiar dacă nu și-o spune pe piesă. O strigare de ajutor, din nou un mesaj bun pentru cei ce ascultă albumul.
- Totul se leagă cu “Merg mai departe”, din nou Sez la producție și pe refren Bibanu MixXl. Din nou mesaj optimist.
- Dacă am considerat cel mai slab instrumental al lui Sez e cel de la piesa “Viața bate filmul” (sau mai bine zis din nou, nepotrivit), îmi schimb părerea cu piesa “Bărbat adevărat”. Ca și concluzie, mesajul e bun, dar prost pus în versuri. După o viață printre droguri, nu mi se pare potrivit să afli că bărbatul adevărat e ăla cu copil și familie cum spune Dragonu, paradoxal, la 40 de ani cum își va pune bărbăția în balanță? Piesă pentru copiii de 15 ani cu sticla-n mână, știm cu toții ce înseamnă bărbat adevărat, știm cu toții ce responsabilități are și că ăla de la Știrile de la ora 5 nu întră în categoria asta.
- Ofens, din nou, nu dă greș și cum era de așteptat nici Rashid. “Prefă-te inimă în stea” nu e chiar ce pare, Dragonu’ vorbește despre muzica lui și metrica de el pomenită e negată de Sișu.
- Din nou genul de piesa care îmi place și genul de negativ demn de numele lui Sez. “Ce-o să faci” vorbește despre timpul pierdut, Dragonu din nou apelează la familie pentru a indica perfecțiunea maturității, Stres însă se încadrează cel mai bine, lirical vorbind.
- “Încă reprezint” este cea de-a 2-a piesă care promovează albumul. De asemenea este piesa care a trezit cele mai multe controverse pentru asemănarea beat-ului compus de Lu-K Beats cu negativul produs de Big Jerm și Sayez pentru Mac Miller. Și pe lângă negativul controversat, apar și criticile la adresa lui Sișu pentru “metrici”. Fără sens versul lui Stres : “te crezi Vanilla Ice dar tu ești gallina blanca”. Un negativ irosit.
- Am ajuns și la ultima piesă, ziua a 7-ea, “Ultima zi”, pe negativul lui Sagace. Ziua odihnei….
Un album mediocru, cu versuri și instrumentale pe alocuri slabe. Cu siguranță cel mai slab album din cele 3 care dă senzația că este făcut în grabă; sub așteptări. Dacă așteptările după cel de-al doilea erau mari, acum, pentru al 4-lea, rămâne doar curiozitatea.
ATENȚIE (Disclaimer): Nu trebuie să fii de acord cu părerea mea asupra acestui material.
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.
