Într-un univers al artei care se presupune că e guvernat de libertate,
paradoxal, există o grămadă de reguli făcute de oameni care nu au treabă
cu universul ăsta.
"Dacă vrei să intri pe radio trebuie să nu știu ce!", "Dacă vrei să nu știu cum, trebuie să..." "Trebuie"... "trebuie"... "TREBUIE!". Nu! Nu TREBUIE nimic. Singura regulă este: Dacă
se simte și place, atunci e bine. Atât! "Dacă se simte bine, atunci
este bine" e crezul nostru în orice facem, chiar și atunci
când "nimeni nu ne vrea".
