În urmă cu 26 de ani, în Tecuci, se năștea Viorel Adam. Cincisprezece ani mai târziu, Viorel a devenit ascultătorși creator de hip-hop. A intrat în muzica rap cu numele Deceneu, fiind singurul raper din provincie. După ce a trecut prin două formații - Ghetto Dacii și Methadon 5000 - și un album solo, Deceneu s-a mutat în acest an în cartierul rezidențial Primăverii, unde a închiriat un apartament. Pus la punct cu tot ce a fost și este rap, Deceneu vorbește despre muzica rap pentru cititorii revistei Penthouse.
Toate trupele din ziua de azi s-au cunoscut la taraba lui Grișu. Grișu era un tip din Buzău care aducea muzică. Acolo ne strângeam și noi (n.r. Ghetto-Dacii), și Paraziții, și Gianiny, și Mafia, și Il-egal. Ei s-au împărțit pe zone: Colentina, Pantelimon, Gara de Nord, Berceni etc. A fost mișto, pentru fiecare cartier se găsea o trupă reprezentativă. La vremea aia, noi reprezentam provincia.
Totul a început în America.
Muzica rap își are originile peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, și a început ca un experiment stradal al unor tineri DJ. Deceneu explică: "Câțiva băieți mixau în parcuri de pe discuri de vinil. Lumea a început să se adune, ei au căpătat dexteritate și încredere și mixau numai fragmente care le plăceau din melodii. Au ajuns să fie cunoscuți și promovați la stațiile radio. Au apărut MC-ii (master of ceremony), care făceau rime exact pe secvențele pe care le mixau DJ-ii, și apoi alți MC-i care făceau mișto de cei existenți. Și totul s-a dezvoltat."
Deceneu nu este complexat de faptul că este născut într-un oraș de provincie. "Tecuci este cel mai frumos oraș și are cele mai frumoase gagici. Cred că peste 80 la sută dintre femei arată mișto. Orașul este într-o ascensiune vizibilă de doi ani încoace. În fiecare an vin oameni plecați la muncă în străinătate și descarcă zeci de mii de dolari. Orașul a început să arate din nou frumos", afirmă încântat raperul.
Taraba lui Grișu
Pe când era un adolescent, adică la câțiva ani după revoluție, Deceneu s-a simțit atras de muzica rap. Pe atunci pleca de-acasă pe furiș ca să își cumpere casete: "Îi spuneam mamei că plec la plajă și îmi luam rucsacul, veneam în București și făceam o vânătoare de casete din Universitate până la Romană."
De fapt, atunci se puneau bazele hip-hopului în România. La mijlocul anilor '90, pe când se mai vindea muzică piratată pe bulevardul Magheru, adolescenții care mai târziu au înființat actualele formații de rap erau în căutare de muzică neagră. "Toate trupele din ziua de azi s-au cunoscut la taraba lui Grișu. Grișu era un tip din Buzău care aducea muzică. Acolo ne strângeam și noi (n.r. Ghetto-Dacii), și Paraziții, și Gianiny, și Mafia, și Il-egal", spune Deceneu. Ei s-au împărțit pe zone: Colentina, Pantelimon, Gara de Nord, Berceni etc. "A fost mișto, pentru fiecare cartier se găsea o trupă reprezentativă. La vremea aia, noi reprezentam provincia."
Spre sfârșitul anului 1995, Deceneu împreună cu alți cinci hip-hoperi - Piele, Os, Ioio, Romichete și Dacian - formează Ghetto-Dacii și se apucă de cântat. "Ne plăcea stilul new-yorkez. Încercam să introducem elemente românești, însă nu ne prea pricepeam." Doi ani mai târziu, apare primul album al formației, numit "Daciada". Urmează un an de pauză în care Deceneu servește patria ca militar în termen. Rămâne surprins la întoarcere: "Am fost cam supărat pe ei. Un an de zile nu scriseseră un vers. I-am lăsat ascultând numai rap și când m-am întors ei ascultau Goran Bregovici. Eu nu pot să sufăr muzica lui Bregovici." În '99 apare cel de-al doilea și ultimul material Ghetto-Dacii, "Marea scofală". Ambele au fost produse de Digital Records fără a le aduce nici un ban lui Deceneu & Co. De fapt, i-au și dedicat câteva versuri patronului, Vali Pădure: "Și Vali era ca noi / Până ne-a furat banii cu firma digitală / Acu, e dependent de lucru manual, normal".
De la Ghetto-Dacii la "Operațiunea Monstru"
Formațiile din România de tip Coasta de Vest (numite și trupe gangsta) au avut un succes mai mare la public, BUG Mafia dominând sfârșitul deceniului nouă. "Mafia a scos o grămadă de cântece și albume. Normal să prindă. E cântat cum trebuie, nu e nimic complicat pentru ascultător. A făcut bine ce a făcut". Despre La Familia, Deceneu spune indignat: "Ăștia au existat doar în '99. Au avut un singur succes! Aia e trupă gangsta? Cu un cântec?" De fapt, foarte puțin din rapul românesc este pe placul său: "Mi-au plăcut de la albumul <<Nici o problemă>>. Până atunci ne cunoșteam, eram prieteni, dar nu dădeam banii pe albumele lor. O parte din Mafia îmi place, dar nu primele albume. Pe alea nu le suport. Și Pashaman, care e singurul cântăreț de ragga de la noi."
După Ghetto-Dacii, a urmat proiectul Methadon 5000. "Eu vreau să fac hip-hop și mă duc unde se face hip-hop", a spus Deceneu. În acest grup, din care mai făceau parte Vexxatu și DJ Slick, negativele erau lucrate de Slick, iar cei doi cântau cu vocea. În această formulă, Deceneu a avut parte de primul videoclip, pentru melodia "Din Sub". Următorul pas a fost în 2001, albumul solo "Operațiunea monstru", produs de același DJ Slick. Deceneu declara despre această imprimare: "Am încercat să aduc în față <<două platane și un microfon>>.
Românii nu au văzut un concert de DJ, nu știu ce se poate face cu platanele. Căci acestea sunt rădăcinile hip-hopului. Bineînțeles, am dat importanță și versurilor. Nu poți să faci versuri de genul: <<mă scol dimineață, mă scarpin în cur și mă spăl pe dinți>>." "Șapte zile" a fost unica melodie care a avut clip, din păcate. Totuși, acesta l-a făcut cunoscut pe Deceneu, fiind difuzată foarte mult de canalele muzicale. Raperul își explică slaba promovare prin stilul muzical adoptat: "Dacă nu cânți dance, cu greu te bagă în seamă o casă de discuri. Însă nu trebuie s-o sugi cum vor ăia de la casa de discuri. Dacă era pe piață un mare producător ca Dr. Dre făceam ce muzică voia el. Dar atunci când îți apare unul care nu știe nici cu îl cheamă și stă toată ziua la birou jucând Solitaire, ce să discuți cu el?"
După "Operațiunea Monstru", Deceneu și-a rămas bun de la DJ Slick, acesta părăsind țara cu direcția New York și stabilindu-se în cartierul Queens. Cei doi au păstrat legătura: "Sper ca pe viitor să producă pentru mine din nou. Este singurul DJ pentru care nu aș sta pe gânduri să dau cu vocea."
Rime de colț de bloc
Succesul în hip-hop depinde de rime, de mesajul transmis și de ceea ce aduce nou. Deceneu a recurs la cea mai la îndemână sursă de inspirație: "Când am scris versurile pentru materialul solo, stăteam în fiecare seară cu băieții la colț de bloc și îi ascultam. Ei debitează tot felul de lucruri și nu își dau seama cât de bine vorbesc în argou. Eu am prelucrat ideile și expresiile lor." Cu toate acestea, raperul a evitat să cânte despre cartier, considerând că nu poți vorbi despre același lucru mereu: "E plictisitor. Mie îmi plac jocurile de cuvinte, să las loc de interpretare. Nu îmi place să îi dau publicului mură în gură, ci să citească printre rânduri." Vulgaritatea este un ingredient indispensabil pentru raperi: "Trebuie să vorbești liber", spune Deceneu. "În jurul vulgarității se învârte toată satira. Toți cei care fac glume sau scriu satiră folosesc cuvinte obscene", continuă el.
Sex, droguri și hip-hop
Temele abordate în hip-hop sunt variante. Sexul e una dintre ele, Deceneu reușind să scoată în față ridicolul în comportament sau înfățișare în versuri ca "l-am văzut țâțele din spate / Și asta le-a întrecut pe toate". Drogurile sunt omniprezente în versurile (și viața) raperilor din lumea întreagă. Hip-hoperul din Tecuci spune: "Eu sunt împotriva drogurilor. Oamenii au inventat drogurile o dată ce s-a interzis iarba în țările creștine și alcoolul în țările musulmane. Marijuana nu e, în opinia, mea drog. Vorba aia, crește din pământ", este de părere Deceneu. "Cocalari/Amatori de senzații tari/Înghit pastile de țânțari" sunt câteva dintre versurile prin care el își arată disprețul față de cei care se droghează. Politica, în schimb, este neinteresantă pentru Deceneu: "Cred că ultima oară când am văzut o știre politică a fost acum câțiva ani. Sunt un cititor al Academiei Cațavencu, dar al părții mondene. Nu mă interesează ce fac politicienii. Nu mă reprezintă. Pentru mine, caterinca e numărul unu. Iar apoi sex, drugs & hip-hop."
Femeile sunt de multe ori și partenere și bune amice cu Deceneu. "Din liceu am stat mai mult între fete. Întotdeauna am găsit în ele un ajutor, o sursă de inspirație." Pentru el, femeile se împart în 2 categorii: înainte și după anul 1980. "Îmi plac fetele model de fabricație după '80. Sunt mult mai mișto, știu ce e aia caterincă, ce e drog, ce nu e drog. Celelalte sunt speriate, deprimate."
Pentru ca o femeie să fie atractivă trebuie să aibă următoare calități: "ochi frumoși, să știe să comunice și să aibă sâni".
Muzica pe care o face Deceneu nu este adresată sexului feminin: "Majoritatea femeilor nu în'eleg hip-hopul. Cele care pretind că îl înțeleg mint și mai sunt câteva care chiar înțeleg. EU am întâlnit una singură până acum."
Drumul către MECO
Banii scoși din muzică nu sunt mulți deloc. "Până acum am supraviețuit, de acum vreau să trăiesc." De curând, Deceneu s-a mutat în Primăverii: "Acum am și eu cartierul meu. Dau pentru bagabonții de la colț din Primăverii", glumește el. Împreună cu Vexxatu și Piele înregistrează sub marca Urban Records, care este casa de producție a unui prieten. Noua trupă se numește MECO. "După JECO (n.r. Jocuri Educative Colective), noi am făcut MECO adică Muzică Educativ Colectivă sau Mătrăgună Educativ Colectivă. Orice începe cu M." Despre mesajul pe care îl va transmite noua trupă, Deceneu răspunde în stilul caracteristic: "Mesaj? Cred că o să scoatem mesageria de pe album că toată lumea o înjură. Formula actuală mi se pare cea bună și sperăm ca în toamna asta să și arătăm asta." Pentru acest proiect, el va rămâne în spatele platanelor, în ciuda insistențelor din partea celor cu care lucrează: "Mulți spun să îmi folosesc vocea, că sună grav ca și cum aș vrea să omor pe cineva. Totuși, pe albumul ăsta eu voi face muzica. Acum am toate condițiile."
Chiar dacă, până în prezent, nu s-a bucurat de mare succes, Deceneu este bucuros de un lucru: "Am ajuns să fiu independent și asta mi-am dorit cel mai mult".
Lică Manolache