RECENZIE ALBUM: Elemente instabile (Carbon) (2012)

                   Hip-Hop-ul fără elemente nu poate exista. Cultura în sine, după cum bine se știe, dar greu se înțelege, e compusă din 4 elemente principale: MCing, DJing, Writing și B-boying, iar pentru majoritatea, beatboxing-ul e al 5-lea element. Unii consideră le consideră ca principale și moda specifică, slang-ul (jargonul) sau (deși pare ciudat pentru noi și ca fapt divers, chiar e) double dutching-ul (pentru cei ce nu știu, săritul corzii, unde de obicei 2 țin două corzi și o persoană sau mai multe sar peste). Mulți, pornind de la Afrika Bambaataa (fondatorii Zulu Nation) consideră cel de-al cincilea element knowledge-ul (cunoașterea profundă a culturii în sine și folosirea inteligentă a ei însăși). Dar cum spuneam, bine se știe dar greu se înțelege, deoarece rap-ul a devenit sinonim cu hip-hop-ul în sine, terment ușor de folosit, dar greu de înțeles.

Probabil acum te întrebi ce treabă au toate astea cu ultimul “efort” scos de Carbon. Ei bine au, deoarece Carbon reușește să contopească aceste elemente într-un EP de 12 piese. Deși coperta nu e un graffiti realizat de TAKI 183, Rammellzee ori ERPS sau KeRo pe un perete sau un tren, e însă un desen realizat de OKSEN, un “burner” cu o mână tăiată ce ține o clepsidră prin care se scurg “elementele instabile”, de la clape la manuale de limbă română, de la pastile, la țigări și sticle (etc), într-un final, toate consumate în timp. De artwork s-a ocupat, ca și pe “Catharsis” tot Damelia de la gfxdesign. Nici dj-ii nu lipsesc, de la Dj Albu (la producție), la DJ Undoo și DJ Nasa (la mix și master), la Dj Grigo (la scratchuri), iar alături de Carbon, la microfon, îi găsim și pe Flou Rege, Stres, AFO, K-Gula și Chimie.

Se începe cu “La început … zis și făcut”. Prezentare: “Io vin din centru, din epicentru, pământu-mi ține sceptru … natura mea, o parte bună și una rea”. Avertisment: “M-am trezit venerat, nu-s model de urmat” și o scurtă analiză bizară a omului din ziua de azi, pe beat-urile lui Gogan.

Se sare pe beat-ul lui SEZ. Bași grei, Carbon în formă ca un soldat la război, mărșăluiește în stilul caracteristic fără probleme. Pe “Dau”, dă sfaturi “Învață să dai că te văd cum ceri și ce aștepți de la viață când cauți doar plăceri? (zi), învață să dai că te văd cum ceri, vezi cum de plăceri depind dureri și începi să disperi, învață să dai că te văd cum ceri și azi trebuie sa te schimbi ca nu-i deloc ca ieri, învață să dai că te văd cum ceri, înarmat cu nervi de oțel și voință de fier”.

“Poezia celor care”, produsă de Albu, e în colaborare cu Flou Rege și Stres, unde Stres doar enumeră “e poezia…pentru bogați și săraci … pentru cei ce vând țara și-o bagă în saci … celor care dau din cap”, partea lui ducându-mă instant la piesa “Asta e pentru” (Sișu și Puya), privând astfel melodia de originalitate. Doar Carbon iese în evidență.

Pe instrumentalul lui Ofens și scratch-urile lui Grigo, mesajul pe piesa “Pe unde m-aruncă vocile astea” e clar “cârnat flaușat fă-ți rost de-o viață”.

“Amurgul idolilor” e sobră. Nici Sez nu pare să se fi străduit foarte tare. Mesaje din piesă se aud și pe “Dau”.

Se revine la ritmul inițial cu “Pe loc repaos”, piesă produsă de Maidan și se continuă cu “Așa cum vezi” cu Grigo din nou la platane și Albu la producție. Versul “cum fac hip-hop-u’, nu există mc ca băiatu’” mă duce cu gândul la vremurile de demult, la DOC și la dorința de a-i vedea în ring-ul de battle.

De la Libernote, reprezentând Grupul de Rezistență, pe “Bun de timpan” îl găsim pe K-Gula. Alături de ei și AFO pe refren, Carbon fiind și autorul negativului.

Cu siguranță amintirile lui Carbon sunt bine primite și bine cunoscute de cei ce au copilărit pe vremea comunismului, dar din nou, pare să se fi ascultat albumul “O mare familie” al lui Sișu și Puya din 2006, unde găsim din nou o narațiune aproximativ identică, tratând un subiect asemănător. Alt tempo, altă melodie, același subiect.

Dacă vă era dor de Haarp Cord, “Linii de înaltă tensiune 1 (Vortex)” e piesa de care aveați nevoie. Majoritatea fanilor însă vor avea nevoie de un vocabular pentru a traduce piesa și o hartă pentru a se orienta (vezi cuvinte precum: vacarm, gitano, Galapagos, Athos). De menționat faptul că Raz-one te teleportează fără probleme în dimensiunea creată și dorită de Carbon.

Că tot vorbeam de dimensiuni, Gazah, cu un beat futuristic, electronic, digital sau cum vrei să îl numești te menține în altă sferă. Chimie, de neînțeles, probabil din cauza “versurilor combinate cu bicarbonat de sodiu”.  Probabil versurile n-au fost scrise ci date instrant de Chimie, nereușind să găsească … “bara bara unde-i călimara”.

Albumul se încheie cu “Infinitul din secunde” produsă de Sez, o scrisoare/rugăciune pentru Tatăl.

Deși “ascunsă”, piesa “Contracronometru” e una din cele mai bune de pe album.

“Elemente instabile” nu e un clasic al rap-ului românesc, dar cu siguranță un album foarte bun, profund, deloc comercial, o definiție a underground-ului, o continuare a albumului “Catharsis” lansat tot anul acesta și făcut după aceeași rețetă (ingrendiente reduse, ingrendiente  adăugate).

 

Piesele preferate de pe album: “Dau” (Produsă de Sez), “Pe loc repaos” (Produsă de Maidan), “Contracronomentru”

 

Mai multe informații despre album pe http://www.hiphopdinromania.org/2012/12/carbon-elemente-instabile-2012.html