Dacă ne întoarcem puțin în timp, la doar 2 ani de la căderea dicaturii în România, adică în anul 1991, putem înțelege mai bine anumite aspecte când vine vorba de libertate, acces la informație sau accesul la artă. Da, pentru că revoluția din România a durat 9 zile, din 16 până pe 25 decembrie 1989, iar Republica Moldova și-a declarat independența în data de 27 august 1991, reușind să aibă o proprie constituție abia în anul 1994. Ambele țări umbrite mult timp de vechea Uniune și de comunism, au ajuns în prezent la ceea ce ne place să numim azi libertate. Mulți n-o să înțeleagă pararela între primul paragraf și mixtape-ul lui Traian, “N-ai timp? Fă-ți timp!”. Traian se năștea la 3 luni după Constituția Republicii Moldova. An în care rap-ul atât pe meleagurile românești cât și cele moldovenești era un tabu, un lucru la care prea puțini aveau acces, dar care urma să iasă la lumină, pe când, în Statele Unite se lansau albume precum Southernplayalisticadillacmuzik (OutKast), Ready to Die (The Notorious B.I.G), Illmatic (Nas), The Sun Rises in the East (Jeru The Damaja), Resurrection (Common Sense), Hard to Earn (Gang Starr), The Diary (Scarface), Volume 1 (Thug Life) sau Tical (Method Man), asta ca să numesc doar câteva din sutele de albume de succes lansate în acea perioadă.
Traian se apuca serios de rap în anul 2012, an în care împreună cu Haz a lansat “Instictiv volumul 1”,iar anul acesta, în data de 23 iunie (2013), lansa mixtape-ul “N-ai timp? Fă-ți timp!”.
Deși nu se încadrează în “definiția unui mixtape”, acesta ar fi unul din puținele minusuri pe care i le pot atribui albumului.
- N-ai timp? Fă-ți timp!, deschide albumul, un mic intro pentru băga ascultatorul în atmosferă: “Cu Haz la butoane, Dj Kirumba la platane, facem asta de plăcere nu de foame, rap, ritm și poezie (ye ye), se cântă nu se citește, cine se respectă știe, taci, dacă n-ai de spus nimic concret, părerea ta e seacă dacă n-ai vreun argument pertinent, 2,2,10 probă, degetul mijlociu celor ce-și ghidează viața după ce-i la modă, cam asta-i vorba, uite cum pică toba, respectă hip-hop-ul underground din Moldova, zici ca n-ai când? Deja m-ai plictisit și eu sunt pic lipsit de un plic ticsit, spune-mi tinere poate tu știi, de ce-ț-intoxifici limba cu rusisme cât de ignorat poți fi? nu-s vreun model, dar un lucru e sigur, respecta timpul, sau ‘te-n pulă, e foarte simplu (respectă hip-hop-ul, hip-hop-ul underground).
- Se intră direct pe “Capul sus”, pe un negativ de nota 10 și Traian, dar și Kevin reușesc să-l stăpânească. Și cum n-ar fi îndeajuns, Kirumba dă un plus piesei cu scratch-urile lui, deja admirate nu doar în Moldova ci și la noi. Piesă care, pentru “oameni ca mine”, fără frică de a spune adevărul, reprezintă aproape un imn: “Capul sus pentru toți cei care sunt de fire ca mine, care pentru adevăr te scuipă-n față fără rușine”.
- Încă un negativ bun și pentru “Ultimatum”, mesaj bun din nou, dar se exagerează deseori în jocurile de cuvinte, iar unele fie sunt banale, fie deja auzite. Cu toate astea, rămân unele aforisme memorabile păcat că se îmbină cu unele versuri prozaice, dar nu e o problemă ținând cont de experiența pe care Traian o are.
- Din nou Dj Kirumba, de această dată pe “Descriptiv”. Mesajul din piesa asta se aplică perfect pentru mesajul meu pentru piesa “Ultimatum”: “indiferent de greutățile pe care o să le-ntâlnesc, întotdeauna o să spun ceea ce simt si ce gândesc, că-ci atunci când îmi propun ceva sa reușesc merg până la capăt chiar daca trebuie să pășesc ei toți, peste noi, trec peste visele mele, peste oricare timp de probleme și capete chele, chiar dacă unii vor strâmba din nas n-o sa fac în urmă nici un pas”.
- Tot Kirumba și pe “Underground”, piesa asta fiind esența a ceea ce albumul dar și rap-ul lui vrea să reprezinte, preferând să trăiască în trecut în ceea ce înseamnă preferențele în materie de rap, citând în piesă trupa Onyx cu un frangment din “Raze it up”, piesă extrasă de pe albumul “Shut ‘em down” lansat în anul 1998, pe când Traian avea 4 ani.
- Se continuă cu “Lumea mea”, lume care învârte în jurul aceluiași prieten pe care “îl cheamă rap”. Piesă asemănătoare în mesaj și idee cu “Omul meu” (DOC).
- Încă un beat excepțional pe “Instigare” de această dată. Fără prea multe artificii, fără metafore. Pentru mine, fără îndoială, cea mai bună piesă de pe album, o continuare pentru “Capul sus”! “Dar eu nu-s curva nimănui, nu pup în pulă guvernanții”. Și merită citat și : “mi s-a reproșat că atitudinea mea-i subversivă, dar dacă-s atacat normal că recurg la defensivă decisivă am o poziție persuasivă, dar nu parșivă, nu-mi poți sta împotrivă, că nu suntem de-o potrivă”.
- “Debusolat” seamănă foarte mult cu piesa lui Xzibit “The foundation”. Încă o piesă cu mesaj, nu doar mesaj simplu ci mesaj profund, mesaj despre ceea ce te înconjoară în majoritatea cazurilor dacă ești român sau moldovean, dar în zilele noastre, nu numai.
- “Hîrtie igienică” este una din piesele deja promovate. Piesă cu mesaj politic în care prezentul reflectă în trecutul Moldovei și inevitabil spre intro-ul recenziei. De băgat bine la cap, iar după ce asculți piesa asta te invit să asculți Kapushon și piesa “A nimănui”. Supriza apare la finalul piesei “Hârtie igienică”, când Traian intră într-o atmosferă raggae de caterincă
- Pentru categoria “cam asta e strada”, face și Traian o piesă. “Nebun” e o piesă mediocră atât ca lirică cât și pentru instrumental.
- Pe un instrumental g-funk gangsta, un alt mesaj pentru viitorul țării pe “Fără ocolișuri”. “Viitorul tării stă în educație și cultură”.
- Monotonie, ani de liceu și experiențe personale pe “Vorbind cu pereții”. Balanța între valori și lucruri materiale și un viitor incert. Cum spuneam, monotonie, clișee, rutină.
- Din nou mesaj politic în “Alianța pentru dezmembrarea națională”. Mesajul de pe “Fără ocolișuri” e valabil și aici “Viitorul tării stă în educație și cultură”.
- Pentru a 5-a oară Kirumba pe “ABC”. Un beat bun și un loop extrem de enervant. Flowul lui Traian este acoperit de acest pian care te bagă în paranoia. Genul de piesă în care negativul strică și eclipsează lirica.
- “O să...” e repetitivă în mesaj. Fără îndoială pentru impotența în a putea schimba ceva.
- Pentru “Rapul nostru” a invitat 2 veterani din Moldova. Kapushon și din nou, Kirumba. Mesajul e clar: “rap-ul din Moldova rupe ca cel din State”. Kapushon, în stilul caracteristic își face numărul.
- După “Vorbind cu pereții”, Traian mai face o piesă “pentru el”. În “Scrisoare mie”, relatează din nou despre propriile plăceri găsite în muzică, la fel ca în “Lumea mea”. Mesajul nu e doar pentru el, “nici nu are rost să mă asculți, dacă în vorbele astea, nu te regăsești”.
- “E doar începutul”, prolog pentru ceea ce va urma dar și epilog pentru album.
- Îl întâlnim și pe Kroll, pe piesa “Fraze de piatră”. “Nu-s versuri digerabile pentru cei inculți”.
- Mixtape-ul are și un bonus, piesa “Introspecție”.
ATENȚIE (Disclaimer): Nu trebuie să fii de acord cu părerea mea asupra acestui material.
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.
