#1000DeCuvinte: Ce mai face 1-Q Sapro?

Chiar înainte de ideea e de a scrie articole mă gândeam să reiau toate albumele românești în mână, să le promovez din nou pe facebook și instagram și oarecum să le readuc în atenția ascultătorilor de rap la fel cum fac cu cele de străine cel mai des, dar și cu cele românești în general, dar unde problema principală este lipsa de informații, mai ales data lansării. Gândindu-mă la albumele mele în ordinea lor alfabetică, primul care mi-a venit în minte a fost cel al lui 1-Q Sapro din 2005, „Martor oqlar”. Albumul pe blog are circa 1000 de accesări din 2010, o rușine față de un album al unui artist consacrat de la noi, fără să luăm în considerare orice aspect calitativ, dar cum am spus mai sus, apare din start prima problemă: data lansării.

Și totuși nu contează, albumele sunt acolo, undeva pe internet, unele prin librăriile noastre în format fizic, altele prin computere în format mp3, dar totuși mi-am pus întrebarea: „ce mai face 1-Q Sapro?”. Întrebare legitimă deoarece deși eram un fan înrăit Morometzii în anii 2000 deoarece spre rușinea mea, am descoperit rapul de abia pe la 12-13 ani, dar serios am avut o idee despre el pe la 14 (adică în anul 1998), de la K.O.respunzător (album lansat în 2000, al 4-lea deja la număr), nu am mai ascultat aprope nimic de la ei de atunci și până în prezent și e rușinos ținând cont că vorbim de 2 decenii. Mici excepții au fost piesele lui Sapro din perioada în care Ponta era o „amenințare” pentru mintea încuiată a omului de rând afectat de politică, iar cum pentru mine politica e un căcat, am stat de parte chiar și piesele care își doreau să aibă un mesaj politic deși (cel puțin ca trupă) în anii 2004 am avut parte de „România trezește-te” (album și videoclip).

Deci ce mai face Sapro? Ponta și-a luat muia dorită și ultimul articol din cele 15 de pe blog dedicat lui Sapro se oprea la videoclipul „Îmi pare tare rău Pinocchio” din 2014. Iar dacă stau să mă gândesc, clipul s-a oprit la mai puțin de 300000 de vizualizări, iar pagina lui de facebook are în prezent sub 1500 de like-uri. Dar, spre mirarea mea, blocat în propria ignoranță, citesc azi (21 februarie 2020) în libertatea, într-un articol din Libertatea că: ” Fostul Morometzii, care a lansat melodii cu mesaje sociale precum ”România, trezește-te”, ”Antirechini”, ”Alianța maro”, ”Îmi pare tare rău, Pinocchio” ori ”Lasă-te de furat”, face echipă de ceva ani cu Anca Sigartău.”.

Aflu așadar că Sapro a jucat în ”Spitalul de Demență” de pe Pro Tv, a colaborat cu Distractis și a recitat în piesele ” Poveste de cartier”, ”Transit”, ”Două liniuțe” și cea mai recentă, ”Cum m-am lăsat de gândit”, după cartea lui Hannes Stein, piesă pună în scenă de regizorul Bogdan Muntean. Răsfoind pe teatral.ro am mai găsit și piesa “Un buchet de situații jenante”, jucată la Teatrul Roșu cu Ion Ionuț Ciocia, Cristi Martin, 1-Q Sapro, Marinela Chelaru, Cristian Crețu și Iulian Ilinca în distribuție. Despre ultima, descrierea arată cam așa: “Preț de o oră și ceva, domniile noastre avem glume-n program, și anume: situații jenante în premieră, cover-uri după celebre sketch-uri clasice, precum și surprize la locul faptei!”, iar despre “"Cum m-am lăsat de gândit", fals tratat de non-gândire.
De obicei, suntem îndemnați să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învățați să nu mai forțăm neuronii.
Gândirea dăunează grav carierei!
Dacă ești într-o funcție de conducere și stai mult pe gânduri, adio! Ți-a și sărit scaunul directorial de sub șezut.
Anca Sigartau și 1-Q Sapro lansează un apel către "intelectualii obosiți" îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieți lipsite de orice efort intelectual.
Cei doi oferă chiar și câteva soluții - vreo nouă - care să le ușureze celor interesați demersul. "Cum m-am lăƒsat", în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii și inacțiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane și prin arta universală. "Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc", spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. "Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viața nu-i mai oferă surprize."
Ceea ce ar părea o banală înșiruire de pilde, impresii și dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuților și defectelor umane. Cum să te salvezi de capacana gândirii? Prin umor, ar fi o alternativă. "Umorul își are rădăcinile în bucuria pentru răul celuilalt", este o primă definiție a acestei calități de a râde în primul rând de alții. "Cum M-am Lăsat De Gândit. Mic Tratat Pentru Intelectuali Epuizați", cartea lui Hannes Stein, tradusă la Editura Nemira, oferă suficient "material" regizorului Bogdan Muntean pentru a transpune, cu mijloacele actorului, câteva rețete de supraviețuire în jungla celor care gândesc.”

Iată de ce mereu mi-a fost scârbă de afirmația “cine e ăsta?”, considerând ignoranța cea mai jignitoare formă de asasinare a creierului. De ignoranță te poți vindeca prin cunoaștere. E o plăcere așadar să redescopăr albumele trupei Morometzii, albumele lui Sapro solo și de ce nu, să îmbin asta cu noua pasiune a lui care din întâmplare coincide și cu a mea: teatrul. Din străinăte este destul de greu să fii la curent cu asta, dar internetul face minuni. Dar nu miracole. Și în timp ce scriam articolul ăsta, în căutarea informațiilor, pe youtube am găsit un scurt pasaj dintr-o piesă de treatru, ultima de mai sus, care a adunat din 2015 doar 143 de vizualizări.

Rămâne deci să caut aceste piese de teatru, albumele fiind prezente deja în arhiva mea, chiar dacă aproape toate în format mp3.

Ce amintiri ai tu însă legate de trupa Morometzii sau de 1-Q Sapro în general și ce părere ai despre alegerea sa teatrală?