Acum câteva luni, cam prim primăvară, vă supuneam atenției un nume de formație abia lansată, dar cu un tupeu cât casa, și nu orice casă, ci aia, de-i zice acum Palatul Parlamentului. Ca să (scuzați calamburul) nu vă mai punem memoria la grea încercare, vă spunem că formația se numea La Familia, iar muzica ei se încadra în același curent, "gangsta rap", promovat și de alți puștani scandalagii cu nume atât de sugestive, ca B.U.G. Mafia, Paraziții sau IL-Egal. De curând cei doi băieți care-și spun La Familia au revenit cu un nou album.
Intitulat "Nicăieri nu-i ca acasă", albumul grupează 15 piese cu aceeași tematică precum cel precedent, "Băieți de cartier": viața din cartierul Sălăjan, privită prin prisma fenomenului infracțional. Cei doi componenți ai formației, care-și spun Puya și Sișu, au o obsesie: aceea că banii fac pământul să se-nvârtă. Și pentru a avea bani, cât mai mulți, ei consideră că metodele cele mai potrivite ar fi jaful, tâlhăria, șmenul și proxenetismul. Munca e pentru negri și pentru "fraieri", iar "șmecherii" găsesc întotdeauna alte căi pentru a se umple de marafeți și pentru a-i teroriza pe toți ceilalți care nu intră în jocul lor.
Sub aspect muzical, acest album marchează un evident regres față de cel precedent. Frazele melodice păcătuiesc printr-o lipsă de inspirație evidentă, sound-ul pierde mult la capitolul dinamică, iar textele par a fi o continuare neizbutită a enunțurilor din albumul de debut. Prospețimea, chiar dacă de un gust îndoielnic, sesizată la albumul anterior, se transformă într-o suficiență supărătoare. La aceasta contribuie și blazarea arogantă a unora dintre invitați, infatuații componenți ai trio-ului B.U.G. Mafia, care-și aduc cu ei pe această casetă impertinența agresivă și stupiditatea manifestă din propriile producții. Mai apar, pe unele piese, două soliste lipsite total de calități vocale și de prestație, numite Gunja și Marijuana, acesteia din urmă făcându-i-se reclamă chiar pe coperta casetei, în vederea apariției unui album propriu.
Singurele aspecte pozitive, care contrastează cu cenușiul murdar al muzicii promovate de la La Familia și de mentorii lor, B.U.G. Mafia, le reprezintă aparițiile lui Mihai și Laurențiu de la 3rei Sud Est, dar mai ales ale solistei pe care o remarcasem și cu alte prilejuri, Cătălina Toma. Intervențiile sale vocale sunt pur și simplu strălucitoare, ridicând cu mult nivelul câtorva piese care, altfel, n-ar fi avut nimic de spus. Cătălina a reușit, astfel, să ne confirme convingerea că va deveni, cât de curând, vocea nr. 1 a muzicii pop românești.
Altfel, Puya și Sișu și-au mai îngroșat puțin vocile , dovadă că ai trecut, măcar la acest capitol, de pubertate. Din punct de vedere mental, au rămas tot la nivelul preșcolarilor.
Alexandru Ștefan