Silent Strike - Silent Strike (2005)

  “Silent Strike” este albumul de debut al artistului cu acelasi nume si a fost lansat in data de 1 decembrie 2005 prin “La Strada Music Romania”: Pe album sunt invitati Ada Milea, Maria Radu, Vlaicu Golcea, Electric Brother, CTC, Sonic Tonic si BGE.

Iata si o recenzie a albumului de pe http://www.4elemente.ro/recenzii/silent-strike-silent-strike-39.html:

Sunetul - o forta? o entitate? un cumul de energii in stare sa dea nastere de senzatii vizuale, olfactive, gustative sau chiar palpabile? Par a fi intrebari desprinse din jurnalul unui frecventator al "damei albe" sau a altor tipuri de substante interzise. Sunt sigur insa ca dupa ascultarea lui Silent Strike vi le veti pune si voi.

Contextul in care scriu de obicei recenziile e complet nedeterminant asupra continutului. Insa, incercand sa scriu despre Silent Strike, mi-am dat seama - nu intamplator - ca, pentru a intra pe deplin in transa albumului, trebuia sa ma aflu in contextul pe care il simteam indus - (aici subliminalul si imaginatia fiecaruia joaca un rol important). Cu siguranta nu eram in locul potrivit (sudul Italiei) si nici la timpul potrivit (inceputul lunii august). As fi preferat mai degraba Moldova, pe final de ianuarie. Neputand controla spatiul si timpul, a trebuit sa ma multumesc cu pozitia mea, aflata oarecum la polul opus. Chiar daca asta insemna un numar net superior de accesari al butonului play.

De fiecare data cand in centrul discutiei se afla un proiect de muzica electronica bine pus la punct, se face adesea apel la analogii cu produse de uz cotidian a caror menire este aceea de a genera diverse senzatii. Cea mai la indemana este analogia cu produsele culinare - vezi recenzia la Bucharest Chills & Trills semnata de Cypher. Aceste analogii sunt cat se poate de naturale intrucat muzica electronica sau, judecand in termeni mai largi, muzica orchestrata, fiind privata de avantajul mesajului direct, recurge la conexiunile si asociatiile pe care creierul fiecaruia dintre noi le face. Evident aceste asociatii isi gasesc locul doar in mintea celor care au trait sau traiesc fapte similare cu cel care le emite. Exemplificator in acest sens gasesc acum sfatul cuiva care ma indruma sa ascult Vivaldi in cazul unei vizite la Venetia - se spune ca efectul produs ar fi mult mai intens si ca ai simti intr-adevar acea magie (sau transa, spuneti-i cum vreti) cu totul particulara pe care orasul o detine. Privind insa din unghiul opus, sfatul ar suna cam asa: daca vrei sa simti muzica lui Vivaldi, viziteaza Venetia. De-aici, pasul catre Silent Strike si o Moldova in plin iarna il faceti singuri.

Nu stiu in ce masura Ionut Titu a gandit un scenariu sau un concept pentru LP-ul sau de debut. Modul in care eu am perceput albumul, probabil ca nu are nici cea mai mica legatura cu ideile autorului si, probabil ca nu e identic nici cu al vreunui alt critic sau ascultator...

Intaiul act puncteaza prezentarea unei alte lumi, aflate Deasupra, intrucat coordonatele sunt dictate de profunzimea sunetului si nu de valorile materiale. Introducerea se realizeaza treptat, e acompaniata de numeroase alternante ritmice, intrepatrunse cu spatii in care tobele lasa loc sintetizatoarelor sau sample-urilor vocale. Cele 2 lumi se vad puse fata in fata pe Worlds, argumentele confruntarii regasindu-se, mai apoi, in Words Kill People, Dolphins cu Electric Brother si Apocrifa cu Ada Milea. Lucrurile devin mai clare in momentul in care Detasarea sufletului fata de materie (corp) este completa. Alaturi de Vlaicu Golcea se deschide un al treilea ochi odata cu The Eye, iar lucrurile capata, parca, o a patra dimensiune. Totul se desfasoara intr-un ambient rece, linistit si calm, dar deopotriva pustiu si misterios, iar remixul piesei Silent catalizeaza cum nu se poate mai bine aceasta stare dominata de nesiguranta. Intregul concept al albumului e concentrat in piesa aflata la centrul playlist-ului (pozitia 9 din 17) - Echilibru - cand, odata cu interventia celor de la CTC, se naste iluzia conturarii unei idei concrete. Dimpotriva, versurile lor capata noi dimensiuni, caci "In timpul tau, toate se-ntorc impotriva ta la timpul lor / Meciul asta se joaca X egal pe tabel de scor". Se revine la starea de reverie unde senzatia de anulare a gravitatii si de plutire se imbina armonios cu sentimentul succesiv "trecerii" - melancolia, rezultatul luand forma unui Floathing Sadness, un downtempo de mare finete, punctat excelent de numeroase sample-uri vocale si de linia contrabasului. Destinatia acestui voiaj e necunoscuta, orizontul alb nelansand sa se intrevada nici o forma, senzatia indusa de Dus sus, fiind aceea a unei ascensiuni. Singuratatea se face simtita din ce in mai mult, iar Confort Me o surprinde pe Maria Radu dand glas nevoii de afectiune. Majoritatea celor care aleg ca titlul albumului sa fie un self-titled (dupa cum se intampla si in cazul de fata), o fac pentru ca il considera cea mai buna (re)prezentare a egoului. Bacauanul se defineste intocmai prin Ego - o compozitie bine structurata ce incepe minimalist, ulterior transformandu-se intr-un big beat finalizat cu o mixtura a celor 2 genuri. Calatoria astrala se apropie de sfarsit, iar sufletul se vede nevoit sa revina in corp la auzirea poruncitorului "Time to lay down !" de pe Lay Down, a carui co-autor e Sonic Tonic - nimeni altul decat Alien Pimp. Se revine treptat din starea de letargie cu Contractor - cunoscuta de pe BCT - si Blue Whispers pe care soaptele iau forma notelor limpezi ale pianului. Finalul dezvaluie concluzia trip-ului: echilibrul nu poate fi atins decat in lumea viselor - Dream Is Destiny.

Trebuie sa marturisesc ca Silent Strike e unul din putinele produse muzicale realizate pe plaiuri mioritice care au reusit sa imi ridice parul pe antebrat. Echilibrat e cuvantul ce l-ar defini cel mai bine intrucat, complexitatea sa, da dovada de o tranparenta izbitoare ce lasa sa razbata simplitatea sunetului si armonia pura. De altfel, e unic in Romania (si probabil si in lume) prin modul de prezentare disponibil in doar 1000 de exemplare - "bagheta de plumb cu logo embosat, coperta fata - stencil decupat cu laser, coperta spate - stencil print cu vopsea metalizata". Sunt convins ca va reprezenta, de-acum incolo, un artifact al muzicii electronice romanesti.

TRACKLIST:

01. Deasupra
02. Worlds
03. Dolphins (cu Electric Brother)
04. Words Kill People
05. Apocrifa 1 (cu Ada Milea)
06. Detashare
07. The Eye (cu Vlaicu Golcea)
08. Silent (Mind Control remix)
09. Echilibru (cu C.T.C.)
10. Floathing Sadness
11. Dus sus
12. Comfort Me (cu Maria Radu)
13. Ego
14. Lat Down (cu Sonic Tonic)
15. Contactor
16. Blue Whispers (cu B.G.E.)
17. Dream Is Destiny

 

galerie imagini:

Visualizza album completo

Silent Strike - Words Kill People (Videoclip):

--Fundamental Film--
Director : Bogdan Albu
Director of Photography : Liviu Marghidan
Label : La Strada Music