Rap-ul e un fenomen de stradă, o muzică cu mesaj, pe care puțini o înțeleg. Pentru mulți, chestia asta cu viața de stradă, bagabonți, povești de cartier etc. este doar o scorneală sau o idee furată din rap-ul american. E greu pentru unu' care n-a avut în viața lui o problemă adevărată, care a avut mereu bani de la mămica și de la tăticu și care n-a văzut o bătaie decât în filme să înțeleagă ce înseamnă să alergi toată ziua după un ban în plus și să vezi că ăla are o mașină ca un aspirator de femei, iar tu nu-ți permiți nici o bicicletă. Aici, ca și în alte cartiere, ori faci o combinație ceva să scoți bani, ori ești un nimeni și mori.
Am trăit și copilărit cu băieți crescuți cu puțin, nici unu' dintre tovarășii mei nu a fost băiat cu banu' grup, am fost niște golani, care au avut mereu în cap visul de a deveni cineva. De asta, când spun LA FAMILIA, mă gândesc la toți tovarășii mei, la cartierul meu, la străzile unde mi-am pierdut cea mai mar parte din timp. Un ziar de scandal a scris despre noi că suntem doar 2 puștani care cântă doar pentru a-și da importanță și că Sălăjanu nu e deloc Bronx (și aici are dreptate), oricum niciodată nu am afirmat asta. Sălăjanu' nu e, sigur, Bronx, dar nici un Beverly Hills, unde singura grijă a tinerilor e ce țoale să-și mai cumpere sau ce culoare să aibe mașina ca să se asorteze cu ochelarii de soare. Sunt puștani care fură ca să mănânce și ajung la închisoare pe la 12-13 ani, sunt puștoaice de 15 ani care deja se întreabă dacă e bine să aibă un copil sau alții, care fug de acasă din diferite motive - asta e viața de stradă, despre asta cântă LA FAMILIA, iar dacă modul cum o face, versurile nu sunt tocmai "cuminți", e doar pentru că nu poți vorbi de toate astea în termeni științifici. Muzica rap nu e un manual de limba română, e vocea străzii și asta ar trebui să înțeleagă capetele pătrate care ne critică prin ziare.
Deși, la prima vedere, suntem doar 2 puștani, am învățat destule despre muzică și ne descurcăm binișor. Albumele (textele, negative, coperta...etc.) ni le facem singuri pt. că așa ne-am obișnuit și, deși e obositor, ne face plăcere. Satisfacțiile sunt pe măsură și asta pentru că, spre deosebire de alte stiluri în rap, cântărețul cântă textele gândite de el, nu vreun textier plătit să facă versuri la comandă. Chestia asta ne apropie mai mult de public și cred că ăsta e principalul motiv pentru care, în general, rap-ul are priză la public.
Nu ne-am considerat niciodată staruri, suntem doar doi băiețași, care vor să iasă mai în față. Pentru noi, tovarășii cu care am bătut străzile și golanii cartierului sunt adevăratele vedete. Doar cine trăiește ca ei, cu problemele lor, poate înțelege ce înseamnă, cu adevărat, viața de cartier: lumea în care doar cel mai tare trăiește, iar banu e rege, și bineînțeles rap-ul. Vrem să mulțumim tuturor vedetelor cartierului care ne-au susținut. Albumul "NICĂIERI NU-I CA ACASĂ" e doar o părticică din ce înseamnă viața în Balta-Albă Sălăjan. Același respect, celor 3 bagabonți de Pantelimon, B.U.G. MAFIA, începătorii gangsta rap-ului în "România, țara tuturor posibilităților".
"Am fost în multe locuri dar mi-a fost dor de casă / Nu-i cel mai marfă loc de pe pământ dar nicăieri nu-i ca acasă"