.jpg)
Potentialul - ne bantuie pe toti, insa
pe unii mai mult decat pe altii. Utilizat
ca si un compliment, se dovedeste
uneori a fi mai degraba blestem
decat binecuvantare. Catre
sfarsitul carierei de jucator a
lui Hagi, multi gazetari au sarit sa proclame
noul rege. Nume precum cele ale lui Mutu,
Chivu sau (chiar) Zicu au fost rostite
si intr-adevar aveau potential, insa,
din diverse motive acestia nu
au confirmat asteptarile. Poate
acestea erau prea mari?! La
urma urmei, un Hagi apare o data in
viata...
In 1996, cand Da Hood Justice ni se aratau in premiera cu Jocul negru al mortii, prin intermediul compilatiei Marpha,
au lasat sa se intrevada un
potential imens, iar numele a
inceput sa atraga atentia. Un
hip-hop intunecat, hardcore,
venind parca din fundul pamantului si
cu rime ce infatisau scene pre-apocaliptice
te tinea cu respiratia taiata. Cinstit
sau nu, membrii sai au fost definiti in
mare masura de conceptualitatea
aceastei piese si orice alt
material ulterior ce nu se
ridica la nivelul ei ar fi fost
perceput ca o dezamagire. Dupa aproape
un deceniu si patru albume, Da Hood au atins doar pe alocuri potentialul din '96 (prin Niquaganxta, Recidivisti cu RAN-S sau Cand vin la microfon).
Ajunsi la varste ce se invart
undeva in jurul cifrei 30,
posibiliatea unui esec de clasa
atarna poate mai greu ca niciodata de
capului lor. Dar, in ciuda semnelor iminentului
blestem, Da Hood revine
intr-o formula noua, un stil nou,
alternativ si evident un nou
material discografic. Chiar si
numele trupei a suferit mici
modificari (datorita vremurilor "moderne"
in care traim, justitia pare sa fie ceva
pe cale de disparitie, poate asa se explica
si disparitia lui Justice din
titulatura).
In ceea ce-i priveste pe Nai'gh'Ba & Stoe Toxxic,
acestia constituie
(surprinzator!) punctul slab al
albumului. Flow-urile letargice, rimele
"off beat" bazate pe "gimmick",
limbajul de lemn sau umorul ieftin nu
reprezinta ingredientele succesului garantat.
Prezenta excesiva a substantelor verzi
in versuri (deductibila inca
din titlul albumului),
limitarea subiectelor la cugetari
despre viata sau personaje feminine lasa
impresia unui album usor, de sezon estival,
consumabil de preferinta sub diferite
influente. Linii precum: "Cand e
vorba de femei sunt ca rechinul/ Cand
e vorba de pozitii mi se spune
Yoghinul/ Ia vinul si mai bine
hai sa bem/ Sa vedem in ****
mea ce iese pe refren!" - (La Vama Veche)
sau "Fac preludiul la 5 femei
deodata/ Si te-ntrebi cum ****
mea le-agata asta doar cu apa
plata... " - (De cate ori)
ar putea trezi zambete, ba chiar s-ar
dovedi nostime daca ar fi rostite de niste
adolescenti aflati la inceputul carierei,
insa la varste apropiate celei de 30
ani apar doar puerile, imature.
Exista totusi cateva exceptii (O mana sus cu Bean, Respecta-ti viata cu K-gula, Mii de culori cu Gojira & Kosak/Cristina,
01.10.660 - skit) care
salveaza, intr-un fel sau
altul, starea de mediocritate.
Lasand la o parte numeroasele lipsuri, Secretul din gradina
(daca poate fi vorba de un secret) isi
atinge partial scopul, acela de a extinde
target-ul trupei. Noua formula isi va
gasi fara doar si poate adepti in randul
liceenilor cu preferinte
alternative, dar mai cu seama
al consumatorilor de
"clorofila". Pentru ei stimulentul
auditiv oferit aici pare suficient. Pentru
noi, ceilalti, vor exista intotdeauna
Jocul negru al mortii, Niquaganxta, Recidivisti...
Revenind la blestemul
potentialului, indraznesc sa afirm ca
va mai bantui mult si bine.
Alegerea recenzentului:
Respecta-ti viata (cu K-gula)
Articol copiat complet de pe http://www.4elemente.ro/recenzii/da-hood-secretul-din-gradina-91.html
Info album pe #hiphopdinromania: https://hiphopdinromania.blogspot.com/2010/10/da-hood-secretul-din-gradina-2005.html