MUZICA LA EA ACASĂ
Muzica hip-hop cucerește, pe an ce trece, din ce în ce mai mulți adepți. Relativ recent pe piața românească, în comparație cu alte genuri muzicale, hip-hop-ul este agreat, în primul rând, de tineri.Majoritatea dintre ei, nonconformiști, se regăsesc în versurile care însoțesc această muzică. Versuri care vorbesc despre neajunsurile vieții, despre dedesubturile ei; texte care reproduc fidel realitatea de zi cu zi. În timp, ascultătorii autohtoni de hip-hop au devenit înșiși „fabricanți” ai acestei muzici.„Morometzii” este una dintre trupele hip-hop românești care a reușit să se impună în rândul trupelor similare de la noi. Morometzii, în variantă hip-hop, sunt trei la număr: Un-Q Sapro, Raku și Drops. Sunt numele lor de scenă, dar și „de cartier”. Asta pentru că ei sunt la fel și în muzică, și în viața particulară.
Claudia VOICU
Foto: Zoltan LORENCZ
Ca și alte trupe hip-hop, Morometzii au pus pe note tot nonconformismul tinereții
Un-Q Sapro - veteranul formației
Formația „Morometzii” există din anul 1993. Pe atunci, avea altă componență: Don Baxter, Sapro și Freaka Da Disk. Dintre toți, numai Un-Q Sapro a rămas și în „Morometzii” actuali. În 1997, echipa veche a lansat primul album, „Gânditorul 8294”, după care Don Baxter a părăsit formația. În ’98, când deja „Morometzii” erau patru, prin venirea lui Raku și a lui Drops, au scos discul „Luminile - au sclipit”, iar în ’99, „Sub still”. A venit rândul lui Freaka Da Disk să renunțe la formație în care a lansat. Cel mai recent album al „Morometzilor”, în varianta Un-Q Sapro, Raku și Drops, este „K.O. răspunzător”, apărut chiar săptămâna trecută și produs de A&A Records.
Și-a zugrăvit pereții cu graffiti
Sapro (25 de ani), cel mai vârstnic și vechi membru al formației, este liderul „Morometzilor”. Este genul de individ care nu știe când vorbește serios, și când glumește. Când discuți cu el, n-are o clipă astâmpăr. Se plimbă prin încăpere, răsfoiește reviste sau se uită la televizor. Are însă o atenție distributivă. Deși n-ai crede că te ascultă, îți răspunde „pe fază”. Din când în când însă nu se poate abține să nu-ți dea o replică paralelă cu ceea ce lucra între timp. Îi place să jongleze cu interlocutorul. La fel de bine cum își strecoară o poantă, redevine și sobru. Vorbește despre ceea ce se întâmplă în jurul său, cu un sictir total. Dar o face din convingere, și nu din „fițe”. „E putredă societatea. Nu ești apreciat la valoarea ta reală. Aici nu poți să faci nimic. Nu-mi place România”. Și totuși, n-ar emigra. Dacă dă mașina peste mine, n-am ce nimeni alătur. În plus, acolo sunt român și mănânc lebede”. Recunoaște că școala nu i-a prea plăcut. Poate de aceea, după liceu, s-a înscris la mai multe facultăți, dar n-a terminat nici una. „Sunt în continuu la școală. Cred că sunt în anul II. Am făcut vreo trei ori anul I, la limbi străine, engleză-spaniolă. Ei mă admit, iar eu dau seama pe urmă de mine și mă dau afară”. Pentru că, acasă, ascultă muzică și tot timpul, vecinii l-au făcut numeroase reclamații și a primit chiar amenzi. „Le-am plătit. Mai am una de 150.000 de lei. Cred că a trecut și termenul”. Și dacă tot a venit vorba de casă, și-a zugrăvit toți pereții interiori cu graffiti. „Afară, dacă-ți zugrăvești, îți strigă lumea. Așa că i-am făcut la mine, ca să nu-mi mai stea nimeni”.
Drops nu s-a omorât cu școala
Drops (21 de ani) pare un licean. A făcut însă și armata. Tuns scurt și cu o figură inocentă, nu l-ai da mai mult de 18 ani. După ce stai de vorbă cu el, îți schimbi complet părerea. Prima dată, a ajuns la un concert de hip-hop „din greșeală”. La plimbat și a început să-și procure muzică de gen. „Din prima alocație, mi-am cumpărat trei casete”. Așa a început povestea cu hip-hop-ul. La fel ca și colegul său, Un-Q Sapro, Drops nu s-a dat niciodată în vânt după școală. „Până acum, tot ce am învățat a fost de la școala vieții”. Îi plac riscul și agitația. Și-ar dori însă să se retragă ca să-și încarce bateriile. Și nu un loc oarecare. „Aș vrea să am o ‘vilăoacă’, într-o zonă liniștită, prin Kentucky, unde să stau să mă odihnesc. În rest, mi-aș petrece timpul numai prin locuri agitate”. Crede în Dumnezeu, pe a cărui putere se bazează tot timpul. „Cred în el din experiență și nu pentru că așa m-au învățat mama și tata”.
Raku urăște politica și pe politicieni
Raku (21 de ani) pare cel mai liniștit membru al formației. Vorbește calm și își expune părerile mai puțin pătimaș decât ceilalți colegi ai săi. Este student în anul II la o facultate de marketing. „Am făcut un liceu economic. Am ales domeniul ăsta pentru că vreau să știu cum se face o afacere, cum se întreține”. Când s-a apucat de hip-hop, părinții săi n-au avut nimic împotrivă. Au avut încredere în el pentru că întotdeauna a fost un copil cuminte și premiant. Mereu s-a antihipat este politica. „Mă deranjează sistemul politic. De la oamenii politici se trag toate relele din țara asta pentru că au interese personale mai presus de cele pentru care au fost aleși în funcțiile pe care le au”. Greutățile vieții nu-l descurajează. La totul ca „un examen pe care trebuie să-l dăm toți în fața lui Dumnezeu”. „De aia este totul greu și nimic nu e mură-n gură”, spune Raku. Dacă într-o zi ar da norocul peste el și ar câștiga mulți bani, prima sa investiție ar face-o tot în muzică. Și-ar achiziționa un studio de înregistrări. După care și-ar lua mașină și casă. „Dacă mai mi-ar rămâne ceva, aș da familiei și lui Sapro și Drops”.